Conceptul de telemuncă era cunoscut și înaintea pandemiei de coronavirus. Era însă o excepție de la regula nerostită conform căreia munca trebuia să se desfășoare exclusiv într-un cadru furnizat și reglementat de angajator, într-un interval orar prestabilit, după care angajatul putea, în mare parte, să „se deconecteze” și să-și vadă de viața și obligațiile lui.
Răspândirea muncii la distanță în 2020 a ajutat întreprinderile să rămână pe linia de plutire și lucrătorii să-și păstreze locurile de muncă în timp ce navigau pe apele agitate ale pandemiei. În această privință, rezultatele au fost pozitive, dar telemunca a dus și la o frontieră neclară între muncă și timpul personal. Dispozitivele digitale au făcut ca angajații să poată fi contactați în afara programului de lucru contractual, pătrunzând în timpul personal și afectându-le bunăstarea fizică și psihică.
Evaluarea pagubelor
Datele din Sondajul european privind condițiile de muncă din 2021 au arătat că telelucrătorii au făcut adesea ore de muncă suplimentare – și neremunerate – pentru simplul motiv că instrumentele digitale fac extrem de dificilă stabilirea unei limite între viața profesională și cea personală.
În plus, potrivit unui sondaj realizat de Eurofound privind angajații și directorii de resurse umane, 45 % din subiecți au declarat că angajatorul lor avea o politică de recunoaștere a „dreptului de a se deconecta”, dar aproape 80 % au declarat că au primit frecvent comunicări legate de muncă în afara programului de lucru.
Instituirea de politici de telemuncă
Recunoscând implicațiile, UE a început să introducă cadre de reglementare relevante. Diverse directive ale UE, în special Directiva privind timpul de lucru (Directiva 2003/88/CE), conțin dispoziții privind telemunca, de exemplu stabilirea unor limite ale timpului de lucru și reglementarea perioadelor de repaus pentru lucrători.
În plus, statele membre ale UE au început să abordeze problemele legate de telemuncă la nivel național. Raportul EU-OSHA din 2021 privind Reglementarea muncii la distanță într-o Europă post-COVID-19 deosebește două grupe de țări: cele care au adoptat acte legislative specifice privind utilizarea telemuncii și cele care nu au făcut acest lucru (sau care au abordat telemunca în diferite legi/context).
Începând din 2020, în Belgia, Croația, Grecia, Irlanda, Portugalia, Slovacia și Spania s-a adoptat o nouă legislație specifică privind dreptul la deconectare. Acest lucru a fost consecința directă a nevoii de a îmbunătăți securitatea și sănătatea la locul de muncă a tuturor lucrătorilor (la distanță și la fața locului) care folosesc în activitatea lor instrumente digitale, prevenind riscurile legate de conectarea lor permanentă.
Punerea în aplicare a dreptului la deconectare, în mod corect
În general, politicile privind „dreptul la deconectare” aplicate în statele membre și în întreprinderi au avut efecte pozitive asupra sănătății și stării de bine a angajaților, mai mulți lucrători declarându-se mulțumiți de locul de muncă decât în țările în care nu există asemenea politici. Pentru a vedea însă schimbări de durată, legislația relevantă trebuie însoțită de acțiuni de sensibilizare a lucrătorilor cu privire la efectele negative ale „perma-conectării”, iar la nivel de întreprindere trebuie adoptate măsuri suplimentare, adaptate la fiecare mediu de lucru specific.
Citiți mai multe despre reglementarea telemuncii într-o Europă post-COVID-19 în raportul actualizat al EU_OSHA pe 2023.
Linkuri conexe:
Găsirea echilibrului perfect între timpul de lucru și timpul personal
Munca de la distanță: ghid pentru noii angajați
Mai multe informații:
Zilele europene ale locurilor de muncă
Căutare consilieri EURES
Condiții de viață și de muncă în țările participante la EURES
Baza de date cu locuri de muncă a EURES
Servicii EURES pentru angajatori
Calendarul evenimentelor EURES
Următoarele evenimente online
EURES pe Facebook
EURES pe X
EURES pe LinkedIn
EURES pe Instagram
Detalii
- Data publicării
- 17 mai 2024
- Autori
- Autoritatea Europeană a Muncii | Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune
- Teme
- Știri despre piața muncii/știri despre mobilitate
- Secțiuni aferente
- Sectorul
- Accomodation and food service activities
- Activities of extraterritorial organisations and bodies
- Activities of households as employers, undifferentiated goods- and services
- Administrative and support service activities
- Agriculture, forestry and fishing
- Arts, entertainment and recreation
- Construction
- Education
- Electricity, gas, steam and air conditioning supply
- Financial and insurance activities
- Human health and social work activities
- Information and communication
- Manufacturing
- Mining and quarrying
- Other service activities
- Professional, scientific and technical activities
- Public administration and defence; compulsory social security
- Real estate activities
- Transportation and storage
- Water supply, sewerage, waste management and remediation activities
- Wholesale and retail trade; repair of motor vehicles and motorcycles