Condiţii de viaţă şi de muncă: România

Cetăţenii UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene aflaţi în căutarea unui loc de muncă se pot adresa Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), serviciul public de ocupare, contactând structurile sale teritoriale. Aceștia au acces liber pe piața de muncă românească. Angajarea unui cetățean din statele membre UE/SEE/Confederaţia Elveţiană se face în aceleaşi condiţii cu angajarea unui cetățean român şi trebuie îndeplinite toate formalitățile de angajare, începând de la obținerea certificatului medical de la un medic specialist în medicina muncii, care atestă ca viitorul salariat este apt de muncă, și ajungând până la declararea, de către angajator, a contractului individual de muncă la Inspecţia Muncii. Este indicat ca între data semnării contractului individual de muncă și data începerii activității la angajatorul român să fie o perioadă suficient de mare, pentru îndeplinirea formalităților necesare de către cetățeanul european.

Persoanele interesate se pot adresa pentru informaţii şi se pot înregistra la cele 41 de agenţii judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi a municipiului Bucureşti sau la agenţiile locale şi punctele de lucru din subordinea acestora. Agenţiile judeţene oferă servicii de informare, consiliere şi mediere pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și şomeri, precum şi servicii de informare şi consiliere pentru angajatori. Serviciile se oferă în mod gratuit. 

La nivelul agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi al ANOFM există o bază de date cu locurile de muncă vacante oferite de angajatorii români. Angajatorii sunt obligaţi, prin lege, să declare la ANOFM toate locurile de muncă vacante. Pentru a vizualiza locurile de muncă vacante, persoanele interesate pot accesa website-ul ANOFM, la secțiunea Persoane fizice / Locuri de muncă vacante; detaliile ofertelor sunt afișate doar în limba română.

Cetăţenii UE/SEE care au calitatea de şomer indemnizat în alt stat UE/SEE şi care îşi caută un loc de muncă în România îşi pot exporta indemnizaţia de şomaj (pe o perioadă de maximum 3-6 luni) cu condiţia să se înregistreze ca persoană în căutarea unui loc de muncă în evidenţa agenţiei judeţene pentru ocuparea forţei de muncă de care aparţin cu reşedinţa stabilită în România. 

De asemenea, persoanele în căutarea unui loc de muncă pot contacta consilierii EURES români, care pot fi găsiţi în fiecare agenţie judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă. Datele de contact ale acestor consilieri se găsesc pe website-ul ANOFM, la secțiunea EURES, subsectiunea EURES România.

Totodată, pe piaţa muncii naţională operează, în condiţiile legii, şi furnizori privaţi de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă, români şi din alte state ale UE/SEE. Pe website-ul ANOFM se poate consulta, la secţiunea Registre, Registrul național al furnizorilor privaţi de servicii de ocupare acreditaţi să activeze pe piaţa naţională.

O altă cale de a găsi un loc de muncă în România este accesarea a diverse portaluri web cu locuri de muncă vacante; aici pot fi vizualizate locuri de muncă publicate direct de angajatori şi, totodată, pe aceste portaluri persoanele interesate pot să-și creeze sau încarce CV-urile.

Ziarele naţionale, regionale şi locale, online sau tipărite, cuprind, de asemenea, numeroase anunţuri cu oferte/cereri de loc de muncă.

Dacă locurile de muncă disponibile în publicații sau pe Internet nu corespund aşteptărilor persoanei în căutarea unui loc de muncă sau dacă doreşte să lucreze pentru o anumită companie, care nu a scos la concurs postul dorit de acea persoană, se poate totuși candida trimițând o aplicație spontană (CV-ul, eventual însoțit de o fotografie și scrisoarea de intenție) la biroul de resurse umane al firmei alese.

Link-uri:

Aplicaţia solicitantului trebuie să corespundă cerinţelor locului de muncă şi să ofere prima impresie asupra profilului său. Cel mai utilizat mod de a aplica este trimiterea unui CV, la care se poate adăuga o scrisoare de intenţie (maximum o pagină) în care să fie precizate motivele pentru care se aplică la acel loc de muncă.  CV-ul se întocmeşte în limba română. În cazul în care sunt solicitate cunoştinţe de limbă străină, CV-ul se întocmeşte şi într-o limbă de largă circulaţie internaţională.  

În ceea ce priveşte întocmirea CV-ului, se utilizează forme standard de CV. Reţeaua EURES România recomandă utilizarea CV-ului Europass. Un CV cuprinde aptitudinile aplicantului, calificările, experienţele pe care le are candidatul, prezentate în mod cronologic; la întocmirea secţiunii « Experienţă în muncă » se obişnuieşte să se înceapă cu locul actual de muncă sau ultimul loc de muncă avut.CV-ul Europass şi instrucţiunile de completare ale acestuia pot fi găsite pe website-ul Europass.

Atunci când are loc interviul, este recomandabil ca aplicantul să aibă la el CV-ul, precum şi alte documente de educaţie şi calificare, după caz, în funcţie şi de cerinţele angajatorului (ex. diploma de bacalaureat, diploma de absolvire a instituţiei de învăţământ superior, certificate de formare profesională şi instruire, certificate sau recomandări de la locurile de muncă anterioare etc.). Angajatorul poate solicita testarea psihologică a candidatului.

Link-uri:

Definiția

Conform legislaţiei naţionale, stagiarii sunt absolvenți de învățământ superior care au o diplomă de licență sau echivalentă, debutanţi în profesie, care sunt angajați cu contract individual de muncă, în funcție de specializarea lor.

Condițiile de derulare a stagiului sunt prevăzute în Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior, cu modificările și completările ulterioare, în Hotărârea Guvernului nr. 473/2014 privind normele metodologice aplicate în domeniul stagiilor și în Codul Muncii.

Prezentare generală

Stagiul durează 6 luni, cu anumite excepţii pentru profesiile reglementate prin dispoziții legale speciale (medici, avocați).

Stagiarul se obligă să lucreze pentru și sub autoritatea angajatorului, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă și a contractului de stagiu. Contractul de stagiu se încheie între angajator și stagiar, ca anexă la contractul individual de muncă. Contractul de stagiu se încheie obligatoriu în formă scrisă, în limba română, într-un model-cadru stabilit în condițiile legii.

Perioada de stagiu se desfășoară pe baza unui program de activități aprobat de angajator, la propunerea conducătorului departamentului în care își desfășoară activitatea stagiarul. Angajatorul numește un mentor pentru a coordona stagiarul și pentru a întocmi referatul de evaluare a stagiarului.Stagiarul se obligă să lucreze pentru și sub autoritatea angajatorului, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă și a contractului de stagiu.

Cu 5 zile înainte de încheierea stagiului, conducătorul compartimentului în care își desfășoară stagiarul activitatea evaluează activitatea acestuia, luând în considerare gradul de realizare a obiectivelor și a indicatorilor de performanță, competențele și deprinderile dobândite pe parcursul stagiului. Referatul de evaluare se întocmește în două exemplare (unul pentru stagiar, unul pentru reprezentantul angajatorului). Promovarea evaluării se finalizează cu un certificat semnat de angajator, perioada de stagiu fiind considerată vechime în muncă. Nepromovarea evaluării se finalizează cu eliberarea unei adeverințe prin care se recunoaște finalizarea stagiului. Angajatorul are obligaţia de a elibera stagiarului certificatul sau adeverinţa de finalizare a stagiului, vizat/ă de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul angajatorul.

Eligibilitate

Orice cetățean al statelor membre ale UE/SEE sau al Confederației Elvețiene care îndeplinește condițiile (studii superioare absolvite, fără experiență profesională sau practică în specializarea dobândită, cu domiciliul sau reședința în România) își poate depune candidatura la un stagiu. Pot aplica și persoanele care beneficiază de protecție internațională și apatrizii aflați în România.

Punere în aplicare

Legea nr. 335/2013 privind stagiul prevede condițiile de stagiu pentru a facilita tranziția tinerilor de la învățământ la piața forței de muncă și pentru a consolida abilitățile și competențele profesionale necesare pentru a răspunde cerințelor practice de la locul de muncă.

Legea se axează pe următoarele aspecte: promovarea accesului la piața forței de muncă pentru absolvenții de învățământ superior; îmbunătățirea condițiilor de muncă și de formare; condițiile minime care caracterizează un stagiu de calitate, respectiv definirea obiectivelor profesionale; program de muncă rezonabil; protecție socială și remunerație corespunzătoare; respectarea drepturilor și obligațiilor tuturor părților; înțelegeri contractuale solide, care implică atât întreprinderile, cât și serviciile publice.

Condiții de viață și de muncă

Salariul de bază lunar al stagiarului, stabilit prin contractul individual de muncă, este negociat de părți (stagiar și angajator), pentru un program de 8 ore/zi și 40 de ore/săptămână, în condițiile legii și în conformitate cu contractul colectiv de muncă aplicabil. Salariul lunar brut al stagiarului nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată (3300 de lei, aprox. 660 de euro).

Unde puteți găsi oferte de muncă?

România nu are o unică instituție responsabilă cu organizarea de stagii sau cu centralizarea tuturor ofertelor de stagiu într-o singură bază de date.

Candidații se pot adresa agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă (structurile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă). Date de contact ale structurilor teritoriale ale ANOFM: http://www.anofm.ro, la secţiunea Contact. Pe același site se publică, doar în limba română, și locurile de muncă vacante la nivel național.

Informații despre oportunitățile de stagiu pot fi găsite pe site-urile universităților și entităților publice și private din România, de exemplu la:

• Academia de Studii Economice, București: http://centruldecariera.ase.ro
• Universitatea din București: http://unibuc.ro
• Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași: https://cariera.uaic.ro
• Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj: http://ccarma.centre.ubbcluj.ro
• Universitatea Politehnica Timișoara: http://www.ccoc.upt.ro
• Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București: http://snspa.ro/studenti/cariera/consiliere-in-cariera

Posturile vacante sunt publicate, de asemenea, pe site‑urile firmelor.

Finanțare și sprijin

Pe baza contractului individual de muncă, stagiarul primește un salariu, cel puțin egal cu salariul lunar minim brut pe economie (3300 de lei în 2024, aproximativ 650 euro).

Alte surse de finanțare și de sprijin:

EURES Targeted Mobility Scheme: https://eures.europa.eu/eures-services/eures-targeted-mobility-scheme_ro

Unde puteți publica oferte de muncă?

În conformitate cu legislația națională, angajatorii trebuie să declare locurile de muncă vacante, inclusiv stagiile, la structurile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ale căror date de contact se găsesc pe site-ul ANOFM: http://www.anofm.ro.

Multe firme promovează oportunități de stagii pe site-urile lor; de asemenea, se publică oferte pe site-urile universităților și pe portaluri private online de ocupare a forței de muncă, de ex.:

• Academia de Studii Economice, București: http://centruldecariera.ase.ro
• Universitatea din București: http://unibuc.ro
• Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași: http://cariera.uaic.ro
• Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj: http://ccarma.centre.ubbcluj.ro
• Universitatea Politehnica Timișoara: http://www.ccoc.upt.ro
• Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București: http://snspa.ro/studenti/cariera/consiliere-in-cariera
• Motoare private de căutare de locuri de muncă: http://www.hipo.ro, https://www.ejobs.ro.

Finanțare și sprijin

Potrivit legii, finanțarea stagiului se poate realiza din următoarele surse:

• resurse proprii ale angajatorilor;
• fonduri europene structurale și de investiții;
• fonduri publice naționale aprobate în bugetul asigurărilor pentru șomaj;
• sponsorizări din partea unor persoane fizice și/sau juridice;
• alte surse (ex. donații).

Angajatorii privați care încheie contracte/convenții de stagiu cu agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă sau cu agenția municipiului București pentru ocuparea forței de muncă, în funcție de sediul firmei, primesc, la cerere, pe perioada stagiului și pentru fiecare stagiar o sumă forfetară de 2250 de lei/lună (aproximativ 450 de euro) pe perioada contractului de stagiu (6 luni). Fondurile sunt acordate din bugetul asigurărilor de șomaj, în limita fondurilor alocate cu această destinație. Angajatorii care beneficiază de acest sprijin financiar sunt obligați să mențină relația de muncă cu stagiarii în perioada acoperită de contractul de stagiu. Nu se acordă această sumă angajatorilor instituţii şi autorităţi publice.

Datele de contact ale structurilor teritoriale ale ANOFM pot fi găsite la: http://www.anofm.ro.

Alte surse de finanțare și de sprijin: https://eures.europa.eu/eures-services/eures-targeted-mobility-scheme_ro

Cadru juridic

Ucenicia este reglementată prin Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, prin Hotărârea Guvernului nr. 855/2013, ambele cu modificări și completări ulterioare, și prin Codul Muncii.

Ucenicia reprezintă formarea profesională realizată la locul de muncă în baza unui contract de ucenicie. Poate încheia contract de ucenicie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

• face demersuri pentru a-și găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenția pentru ocuparea forței de muncă (în a cărei rază teritorială își are domiciliul) sau la alt furnizor de servicii de ocupare a forței de muncă, acreditat în condițiile legii;
• a împlinit vârsta de 16 ani;
• nu are calificare pentru ocupația în care se organizează ucenicia;
• îndeplinește condițiile de acces la formare profesională prin ucenicie, în funcție de nivelurile de calificare stabilite de lege.

Obiectivele principale ale uceniciei la locul de muncă sunt:

• să ofere persoanelor interesate, cu vârsta de peste 16 ani, posibilitatea de a obține o calificare în sistemul de formare profesională a adulților, care să permită ocuparea unui loc de muncă și continuarea învățării;
• să permită angajatorilor să își asigure forța de muncă calificată, de calitate, în funcție de cerințele proprii;
• să faciliteze integrarea socială a persoanelor interesate, cu vârsta de peste 16 ani, în concordanță cu aspirațiile profesionale și cu necesitățile pieței muncii.

Contractul de ucenicie este un contract individual de muncă de tip particular, încheiat pe durată determinată, în temeiul căruia ucenicul se obligă să se pregătească profesional și să muncească pentru și sub autoritatea angajatorului, care se obligă să îi asigure plata salariului și toate condițiile necesare formării profesionale. Contractul se încheie obligatoriu în formă scrisă, în limba română, se semnează de ambele părți și se înregistrează în termen de 20 de zile la inspectoratul teritorial de muncă, înainte de începerea uceniciei. Drepturile conferite de contractul de ucenicie sunt cele conferite de un contract de muncă.

Descrierea programelor de ucenicie

Durata uceniciei se stabilește în funcție de ocupația/calificarea pentru care urmează să se pregătească ucenicul, dar și în funcție de competențele dobândite anterior de ucenic, fără a putea fi mai mică de:

• 6 luni, în cazul persoanelor care au absolvit cel puțin învățământul primar și care vor dobândi competențe corespunzătoare unei calificări de nivel 1 (180 de ore);
• 12 luni / 24 de luni / 36 de luni, pentru dobândirea competențelor corespunzătoare unei calificări de nivel 2 (360 de ore) / de nivel 3 (720 de ore) / de nivel 4 (1080 de ore).

Ucenicul poate fi supus unei perioade de probă care nu va depăși 30 de zile lucrătoare. Ucenicul care, după perioada de probă, încetează contractul de muncă din motive imputabile lui, poate beneficia de un alt program de ucenicie numai după 2 ani de la data încetării contractului de ucenicie. Formarea profesională cuprinde pregătirea teoretică și pregătirea practică, în conformitate cu prevederile legale și, după caz, cu legile speciale care reglementează acea ocupație. Timpul necesar pregătirii teoretice a ucenicului este inclus în programul normal de muncă.

Furnizorii de formare profesională pentru ucenicie la locul de muncă pot fi unităţi şi instituţii de învăţământ, angajatori, alţi formatori, autorizaţi/acreditaţi pentru calificarea respectivă. Angajatorii interesați să organizeze ucenicii trebuie să declare locurile de muncă vacante care pot fi ocupate prin contracte de ucenicie la structurile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), în a căror rază teritorială se află reședința/sediul înregistrat al firmei.

Pentru a participa la un program de ucenicie, persoana aflată în căutarea unui loc de muncă depune o cerere la structurile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în funcție de domiciliul său.

Datele de contact ale structurilor teritoriale ale ANOFM pot fi găsite la: http://www.anofm.ro.

Eligibilitate

Cetățenii statelor UE/SEE și membrii familiilor lor pot fi angajați ca ucenici. Cetățenii străini și apatrizii care au obținut permis de muncă în conformitate cu prevederile legale pot fi, de asemenea, angajați ca ucenici.

Persoanele cu capacitate redusă de muncă sau cu dizabilități pot participa la programe de ucenicie, la recomandarea unui medic specialist.

Condiții de viață și de muncă

Salariul brut de bază lunar, stabilit prin contractul de ucenicie, este cel puțin egal cu salariul lunar minim brut pe economie, stabilit în fiecare an de Guvern (3300 de lei, aproximativ 660 de euro).

Durata timpului de muncă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, iar în cazul tinerilor cu vârsta de până la 18 ani, este de 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână.

Unde puteți găsi oferte de muncă?

Candidații se pot adresa structurilor teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ale căror date de contact pot fi consultate pe site-ul ANOFM: http://www.anofm.ro.

Pe același site, candidații pot consulta în mod direct locurile de muncă vacante la nivel național, marcate ca fiind disponibile pentru ucenici în România, accesând secțiunea Persoane fizice / Locuri de muncă vacante.

Finanțare și sprijin

Ucenicul primește lunar un salariu cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară (3300 de lei în 2024, aproximativ 660 de euro).

Pentru mai multe informații, persoanele interesate pot contacta agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv agenţia pentru ocuparea forţei de muncă a municipiului Bucureşti.

Datele de contact ale structurilor teritoriale ale ANOFM pot fi găsite la: http://www.anofm.ro

Alte surse de finanțare și de sprijin: https://eures.europa.eu/eures-services/eures-targeted-mobility-scheme_ro

Unde puteți publica oferte de muncă?

Angajatorii interesați să organizeze ucenicii trebuie să declare locurile de muncă vacante care pot fi ocupate prin contracte de ucenicie la structurile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), în a căror rază teritorială se află reședința/sediul înregistrat al firmei.

Datele de contact ale agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă pot fi găsite pe site-ul ANOFM: http://www.anofm.ro.

Finanțare și sprijin

Ucenicia la locul de muncă poate fi finanțată prin:

• resurse proprii ale angajatorilor;
• sponsorizări din partea unor persoane fizice și/sau juridice;
• fonduri europene structurale și de investiții și fonduri publice naționale aprobate în bugetul asigurărilor pentru șomaj;
• alte surse legale (ex. donații, taxe).

Angajatorii care încheie un contract de ucenicie cu agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, în condițiile Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, pot beneficia, la cerere, pe întreaga perioadă de derulare a contractului de ucenicie, pentru fiecare ucenic, de o sumă în cuantum de 2250 de lei/lună (aproximativ 450 de euro), acordată din bugetul asigurărilor de șomaj, în limita fondurilor alocate cu această destinație.

Datele de contact ale agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă pot fi găsite pe site-ul ANOFM: http://www.anofm.ro.

Alte surse de finanțare și de sprijin: https://eures.europa.eu/eures-services/eures-targeted-mobility-scheme_ro

Libera circulație a mărfurilor este una dintre pietrele de temelie ale pieței unice europene.

Eliminarea barierelor naționale din calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii este unul dintre principiile consacrate în tratatele UE. Îndepărtându-se de poziția tradițional protecționistă, țările din UE au continuat să ridice restricțiile pentru a forma o piață „comună” sau unică. Acest angajament de a crea o zonă comercială europeană fără frontiere a dus la mai multă prosperitate și crearea de noi locuri de muncă, iar la nivel global, la impunerea UE ca actor comercial mondial alături de Statele Unite și Japonia.

În ciuda angajamentului Europei de a elimina toate barierele comerciale interne, nu toate sectoarele economiei au fost armonizate. Uniunea Europeană a decis să reglementeze la nivel european sectoarele care ar putea reprezenta un risc mai mare pentru cetățenii europeni, cum ar fi produsele farmaceutice sau produsele pentru construcții. Majoritatea produselor (considerate „cu risc mai scăzut”) fac obiectul aplicării așa-numitului principiu al recunoașterii reciproce, ceea ce înseamnă că, în esență, orice produs fabricat sau comercializat în mod legal în unul dintre statele membre poate circula și poate fi comercializat liber pe piața internă a UE.

Limitele liberei circulații a mărfurilor

Tratatul privind Uniunea Europeană conferă statelor membre dreptul de a stabili limite la libera circulație a mărfurilor atunci când există un interes comun specific, cum ar fi protecția mediului, sănătatea cetățenilor sau politica publică, pentru a numi doar câteva dintre acestea. Aceasta înseamnă, de exemplu, că, dacă autoritățile naționale ale unui stat membru consideră că importul unui produs reprezintă o amenințare potențială la adresa sănătății publice, a moralității publice sau a ordinii publice, acestea pot refuza sau restricționa accesul pe piața statului membru respectiv. Exemple de astfel de produse sunt alimentele modificate genetic sau anumite băuturi energizante.

Chiar dacă, în general, nu există limitări în ceea ce privește achiziționarea de bunuri în alt stat membru, atât timp cât acestea sunt destinate uzului personal, există o serie de restricții europene pentru anumite categorii de produse, cum ar fi alcoolul și tutunul.

Libera circulație a capitalurilor

Altă condiție esențială pentru funcționarea pieței interne este libera circulație a capitalurilor. Aceasta este una dintre cele patru libertăți fundamentale garantate de legislația UE și reprezintă baza integrării piețelor financiare europene. În prezent, europenii își pot gestiona și investi banii în orice stat membru al UE.

Liberalizarea piețelor de capital a marcat un punct crucial în procesul de integrare economică și monetară din UE. Acesta a fost primul pas spre crearea uniunii economice și monetare europene (UEM) și a monedei comune, euro.

Avantaj

Principiul liberei circulații a capitalurilor nu numai că sporește eficiența piețelor financiare din cadrul Uniunii, ci aduce și o serie de avantaje cetățenilor UE. Persoanele fizice pot efectua un număr mare de operațiuni financiare în UE fără restricții majore. De exemplu, persoanele fizice cu puține restricții pot:

1. deschide cu ușurință un cont bancar,
2. cumpăra acțiuni,
3. investi sau
4. cumpăra bunuri imobiliare

în alt stat membru. Companiile europene pot investi, pot deține și pot gestiona alte întreprinderi europene.

Excepții

Anumite excepții de la acest principiu se aplică atât în cadrul statelor membre, cât și în relațiile cu țările terțe. Acestea se referă în principal la impozitare, supravegherea prudențială, considerente privind politicile publice, spălarea de bani și sancțiunile financiare convenite în cadrul politicii externe și de securitate comună a UE.

Comisia Europeană continuă să lucreze la finalizarea pieței libere a serviciilor financiare, prin punerea în aplicare a unor noi strategii de integrare financiară, pentru ca cetățenii și întreprinderile să-și poată gestiona mai ușor banii în cadrul UE.

Înainte de a părăsi ţara de origine, este indicat să ştiţi în ce oraş veţi locui în România. Există multe posibilităţi de găsire a unei locuinţe, în funcţie de buget şi de preferinţe. 

Închirierea unei locuinţe

Dacă doriţi să închiriaţi un apartament, este recomandabil să verificaţi secţiunea dedicată pieţei imobiliare în ziare tipărite sau online. De asemenea, puteţi să apelaţi la un agent imobiliar (verificaţi în Pagini Aurii). Costul chiriei depinde de dimensiunile locuinței, amplasarea acesteia și de dotări (mobilier, aparatură electrocasnică). În luna aprilie 2024, chiria medie pentru o garsonieră în oraşele mari a variat între 320 de euro (în Iași) și 350 de euro (în București și Cluj). Pentru apartamentele de două camere, chiria medie s-a situat între 400 de euro (în Timișoara) și 550 de euro (în Cluj-Napoca), în timp ce pentru cele de trei camere, chiriile medii au oscilat între 470 de euro (în Oradea) și 700 de euro (în București și Cluj). Aveti nevoie de un act de identitate valid pentru a închiria o locuinţă şi pentru a semna un contract cu proprietarul. Contractul trebuie să fie unul oficial, în formă scrisă. De regulă, costul chiriei nu include utilităţile (electricitate, gaz, apă, încălzire, telefon) acestea fiind plătite separat de chiriaș. Proprietarul face demersurile pentru înregistrarea contractului de închiriere la organul fiscal la care este înregistrat ca plătitor de taxe și impozite şi pentru plata impozitelor aferente. Vă recomandăm  ca în cazul în care nu efectuaţi plata chiriei prin transfer bancar, să vă asigurați ca proprietarul vă dă o chitanță scrisă, ce face dovada faptului că ați plătit suma respectivă.

Locuinţe pentru studenţi 

Studenţii care călătoresc pentru a studia sau munci în România pot locui la cămine studenţeşti sau pot închiria garsoniere sau apartamente. Informaţii despre posibilităţile de cazare în cămine studenţeşti se găsesc pe website-urile universităților.

Găsirea unui apartament pe internet

Alături de modalităţile tradiţionale de a căuta un apartament (prin intermediul presei tipărite şi online sau al agenţiilor imobiliare) vă recomandăm să accesați și portalurile de imobiliare unde sunt publicate atât ofertele agențiilor imobiliare cât și ale persoanelor particulare. 

Cumpărarea unei proprietăţi 

Prețurile apartamentelor sunt diferite de la un oraș la altul. De exemplu, în aprilie 2024, conform indicelui Imobiliare.ro, cele mai mari prețuri la apartamentele noi s-au consemnat în Cluj-Napoca (2874 euro pe metru pătrat), în Brașov (2211 euro pe metru pătrat), în Timișoara (1885 euro pe metru pătrat), în București (1850 euro pe metru pătrat) și în Iași (1629 euro pe metru pătrat).

La achiziţionarea unei case, documentele trebuie să fie legalizate de un birou notarial. În timpul procesului de achiziţionare, proprietarul trebuie să încheie contracte cu furnizorii de  utilităţi: electricitate, gaz, apă, telefon şi încălzire, etc. și să anunțe administratorul blocului. Facturile pentru utilităţi trebuie să fie plătite de regulă lunar, în caz contrar, livrarea acestora poate fi întreruptă. 

Link-uri:

Cetăţenii UE/SEE care doresc să-şi înscrie copiii în sistemul de învăţământ din România pot apela la instituţii de învăţământ de stat şi la instituţii de învăţământ privat.

Înainte de mutarea în România este recomandat să se facă o minimă cercetare referitoare la tipurile de instituţii educaţionale situate în apropierea noului domiciliu. Este foarte important pentru părinţi să prezinte certificatele copiilor, prin care să ateste studiile urmate în ţara de unde provin.

În general se aplică principiul teritorial, al proximităţii reşedinţei de instituţia de învăţământ, adică instituţiile de învăţământ plasate într-o anumită locaţie (până la nivel de liceu) garantează locuri de învăţământ pentru copiii ce trăiesc în acea arie locală. Locurile rămase libere sunt repartizate copiilor din afara ariei locale. Nu este nevoie de vreo examinare a copiilor pentru a accede în grădiniţă sau în şcolile primare şi gimnazial; se solicită doar o adeverinţă medicală care să cuprindă date despre suferinţele patologice ale acestora, în cazul în care există. Admiterea la liceu, colegii se face prin repartizare computerizată, după susţinerea unor probe scrise la evaluarea naţională, ţinând cont şi de media notelor din gimnaziu, iar la universităţi admiterea se poate face pe bază de examen, pe bază de dosar sau pe bază de dosar și eseu. 

Instituţiile de învăţământ particulare (grădiniţe, licee, universităţi) percep taxe atât pentru înscriere, cât şi pentru studii. De asemenea, și instituţiile publice de învăţământ superior percep taxe pentru înscriere şi studii, taxele de studii fiind plătite de studenţii admişi pe locuri nefinanţate de la buget.

Informaţii despre sistemul de învăţământ din România pot fi găsite pe site-ul Ministerului Educaţiei Naționale, prin contactarea autorităţilor locale, precum şi prin accesarea portalurilor specializate.

Link-uri:

Punerea în aplicare a principiului liberei circulații a persoanelor este una dintre pietrele de temelie ale construcției noastre europene și a însemnat introducerea unei serii de norme practice pentru a asigura că cetățenii pot călători liber și ușor în orice stat membru al Uniunii Europene. Călătoriile pe teritoriul UE cu mașina proprie s-au simplificat foarte mult. Comisia Europeană a stabilit o serie de reglementări comune pentru recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere, valabilitatea asigurării auto și posibilitatea de a vă înmatricula mașina într-o țară gazdă.

Permisul dumneavoastră de conducere în UE

UE a introdus un model de permis de conducere armonizat și cerințe minime suplimentare pentru obținerea unui permis de conducere. Acest lucru ar trebui să contribuie la reducerea numărului de șoferi periculoși de pe șoselele europene, indiferent de țara în care au obținut permisul de conducere.

Începând cu 19 ianuarie 2013, toate permisele de conducere eliberate de țările UE au același aspect. Permisele sunt tipărite pe o bucată de material plastic care are dimensiunea și forma unui card de credit.

Au fost introduse perioade de valabilitate administrativă armonizate pentru permisul de conducere, care sunt cuprinse între 10 și 15 ani pentru motociclete și autoturisme. Acest lucru permite autorităților să actualizeze periodic permisul de conducere cu noi elemente de siguranță care îl vor face mai greu de falsificat sau de manipulat în mod fraudulos, astfel încât șoferilor necalificați sau cărora li s-a interzis să conducă le va fi mai greu să păcălească autoritățile din țara lor sau din alte părți ale UE.

Noul permis de conducere european protejează, de asemenea, utilizatorii vulnerabili ai șoselelor prin introducerea accesului progresiv pentru motociclete și alte vehicule cu două roți. Sistemul de „acces progresiv” înseamnă că motocicliștii vor avea nevoie de experiență cu o motocicletă mai puțin puternică înainte de a trece la altele mai puternice. Mopedurile vor reprezenta, de asemenea, o categorie separată, numită „AM”.

Trebuie să solicitați un permis de conducere în țara în care locuiți în mod obișnuit sau în cea mai mare parte a timpului. Ca regulă generală, aceasta este țara în care locuiți cel puțin 185 de zile pe an calendaristic, din motive personale sau profesionale.

Dacă aveți legături personale/profesionale în două sau mai multe țări din UE, reședința dumneavoastră obișnuită este locul în care aveți legături personale, cu condiția să vă întoarceți în mod regulat în locul respectiv. Nu este necesar să îndepliniți această ultimă condiție dacă locuiți într-o țară din UE pentru a îndeplini o sarcină pe o perioadă determinată.

Dacă vă mutați într-o altă țară din UE pentru a studia la un colegiu sau o universitate, locul dumneavoastră de reședință obișnuită nu se schimbă. Cu toate acestea, puteți solicita un permis de conducere în țara gazdă dacă puteți dovedi că ați studiat acolo timp de cel puțin 6 luni.

Înmatricularea mașinii în țara gazdă

Dacă vă mutați definitiv într-o altă țară din UE și luați mașina cu dumneavoastră, ar trebui să o înmatriculați și să plătiți taxele aferente în țara nouă în care veți locui.

Nu există norme comune ale UE privind înmatricularea vehiculelor și taxele aferente. Unele țări acordă scutire de la taxa de înmatriculare pentru persoanele care se mută definitiv dintr-o țară în alta și iau mașina proprie.

Pentru a beneficia de o scutire fiscală, trebuie să verificați termenele și condițiile aplicabile în țara în care doriți să vă mutați.

Contactați autoritățile naționale pentru a afla care sunt normele și termenele exacte: https://europa.eu/youreurope/citizens/vehicles/registration/registration-abroad/index_ro.htm.

Asigurare auto

Cetățenii UE își pot asigura mașina în orice țară din UE, cu condiția ca societatea de asigurări aleasă să fie autorizată de autoritatea națională din țara gazdă să emită polițele de asigurare relevante. O companie cu sediul în alt stat membru are dreptul de a vinde o poliță de răspundere civilă obligatorie numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Asigurarea este valabilă în întreaga Uniune, indiferent de locul în care are loc accidentul.

Impozitare

Taxa pe valoarea adăugată sau TVA-ul pentru autovehicule se plătește în mod normal în țara în care este achiziționat autovehiculul, deși, în anumite condiții, TVA-ul se plătește în țara de destinație.

Mai multe informații privind normele care se aplică atunci când un vehicul este achiziționat într-un stat membru al UE și se dorește înmatricularea sa în alt stat membru al UE sunt disponibile accesând linkul: https://europa.eu/youreurope/citizens/vehicles/registration/taxes-abroad/index_ro.htm.

Intrarea cetăţenilor UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene şi a membrilor lor de familie pe teritoriul României este permisă pe baza documentului naţional de identitate sau a paşaportului valabil. Membrii de familie ai cetăţeanului UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene, care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, pot intra pe teritoriul României în baza unui paşaport valabil şi a vizei de intrare acordată de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, la cerere, pe baza unei proceduri accelerate (48 ore) cu aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Viza este necesară în cazul în care membrul de familie al cetăţeanului UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene vine dintr-un stat pentru care este impus acest lucru pentru intrarea în România. Membrul de familie care nu este cetăţean al Uniunii Europene este scutit de la obligativitatea obţinerii vizei dacă îndeplineşte cumulativ 2 condiţii: dacă însoţeşte sau se alătură unui cetăţean al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene care îşi exercită dreptul de rezidenţă pe teritoriul României şi dacă deţine un document valabil, care atestă rezidenţa pe teritoriul unui alt stat membru în calitate de membru de familie al cetăţeanului UE/SEE pe care îl însoţeşte sau căruia i se alătură pe teritoriul României. 

Cetăţenii UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene, care intră în România, beneficiază de drept de rezidenţă pentru o perioadă de până la 3 luni de la data intrării în ţară, fără îndeplinirea vreunei condiţii suplimentare. Prin excepţie, cetăţenii UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene care intră în România şi sunt în căutarea unui loc de muncă beneficiază de drept de rezidenţă pentru o perioadă de până la 6 luni de la data intrării, fără îndeplinirea vreunei condiţii suplimentare. Membrii de familie ai cetăţenilor UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene, indiferent de cetăţenie, care îi însoţesc sau li se alătură ulterior beneficiază şi ei de acest drept de rezidenţă în România.

Cetăţenii UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene care doresc să rămână în România pentru o perioadă mai mare de 3 luni, trebuie să-şi înregistreze rezidenţa şi obţin un certificat de înregistrare de la structurile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. Ei au dreptul la rezidenţă mai mare de 3 luni dacă se află în una din situaţiile: au statut de lucrător; au mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii familiei lor cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România şi asigurare de sănătate; sunt înscrişi la o instituţie din România ce are ca obiect de activitate desfăşurarea de activităţi de învăţământ sau perfecţionare a pregătirii profesionale şi au mijloace de a se întreţine pe ei sau pe membrii de familie; sunt membri ai familiei unui cetăţean European care îndeplineşte una din condiţiile de mai sus sau ai unui cetăţean român cu domiciliul in România. 

Membrii de familie care nu sunt cetăţeni UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene beneficiază de dreptul la rezidenţă pentru perioadă mai mare de 3 luni, dacă însoţesc sau se alătură cetăţeanului UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene care îndeplineşte una din condiţiile sus menţionate.  

Cetăţenii UE/SEE sau membrii de familie ai acestuia, care au o şedere continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, pot solicita acordarea rezidenţei permanente şi obţinerea cărţii de rezidenţă permanentă. Persoanele care nu au cetăţenia Uniunii Europene şi care au o rezidenţă continuă pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, în calitate de membri de familie ai unui cetăţean al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene rezident sau rezident permanent, beneficiază de acelaşi drept. Cartea de rezidenţă este eliberată de Inspectoratul General pentru Imigrări, pe baza unei cereri depuse în primele 3 luni de la intrarea in România.

Link-uri:

Consultaţi website-ul Inspectoratului General pentru Imigrări pentru informaţii referitoare la intrarea în România, înregistrarea rezidenţei şi la permisul de şedere. Este recomandată şi contactarea reprezentanţei diplomatice a României din statul dumneavoastra, pentru obţinerea de informaţii suplimentare referitoare la condiţiile de intrare.

Pentru informaţii generale referitoare la condiţiile de muncă şi de viaţă din România, puteţi contacta un consilier EURES român. Asiguraţi-vă că, înainte de a pleca către România, primiţi un contract de muncă. Luaţi cu dumneavoastră copia contractului de muncă. După angajare, angajatorul va înregistra contractul de muncă în Registrul de Evidenţă a Salariaţilor, care este o aplicație pusă la dispoziția angajatorilor de către Inspecţia Muncii.

Verificaţi să aveţi la dvs. actele de identitate, un CV, certificate şi referinţe care confirmă educaţia dvs. şi experienţa profesională (de preferat traduse în limba română), documente care confirmă statutul dvs. familial, certificat de căsătorie, certificat de naştere. Verificaţi dacă permisul de conducere este valabil. Nu uitaţi să luaţi un act de asigurări de sănătate valabil, recomandabil Cardul european de sănătate (pentru dvs. si familia dvs., dacă este cazul). 

În cazul în care beneficiaţi de un ajutor de şomaj în ţara dvs. de origine şi doriţi să vă menţineţi dreptul la plata acestuia în România, solicitaţi instituţiei care vă plăteşte indemnizaţia de şomaj eliberarea unui formular european U2. În acest caz trebuie să vă înregistraţi la agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă din judeţul unde locuiţi în România, în termen de 7 zile de la data din care beneficiaţi de exportul prestaţiei de şomaj.

În calitate de cetățean european, după ce vă înregistrați şederea la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, veţi obţine documentul care atestă rezidența în România (certificat de înregistrare pentru dvs., carte de rezidenţă pentru membrii familiei, dupa caz, respectiv carte de rezidență permanentă, după caz) care conține și un cod numeric personal, important în relaţia cu banca (la deschiderea unui cont), cu alte instituţii,  la plata impozitelor, accesarea serviciilor medicale etc.

Cazare/locuinţă

Căutaţi posibilităţi de cazare preferabil înainte de a pleca din ţara dvs. şi informaţi-vă cu privire la preţurile chiriilor/locuinţelor. Mai multe informaţii despre cazare găsiţi la secţiunea Găsirea unei locuinţe. 

Familie

În calitate de lucrător mobil, dvs. şi familia dumneavoastră aveţi aceleaşi drepturi ca lucrătorii naţionali. Membrii familiei dvs. pot să vă însoţească şi beneficiază de drept de muncă şi studiu în România. Este foarte important ca familiile cu copii să caute din timp locuri în grădiniţe sau şcoli şi să aducă documentele referitoare la acest aspect eliberate de instituţiile competente din ţara de origine. 

Moneda naţională este LEU, iar valuta poate fi schimbată fie la aeroport, fie la bănci, fie la casele de schimb valutar private, dar, dacă apelaţi la acestea din urmă, fiţi precauţi la comisionul solicitat la efectuarea tranzacţiilor.

Link-uri:

Calitatea muncii și a ocupării forței de muncă - o problemă vitală, cu un puternic impact economic și umanitar

Condițiile bune de muncă sunt importante pentru bunăstarea lucrătorilor europeni. Acestea

• contribuie la bunăstarea fizică și psihologică a europenilor și
• contribuie la performanța economică a UE.

Din punct de vedere umanitar, calitatea mediului de lucru are o influență puternică asupra satisfacției generale a lucrătorilor europeni în ceea ce privește munca și viața.

Din punct de vedere economic, condițiile de muncă de înaltă calitate reprezintă o forță motrice a creșterii economice și un fundament pentru poziția competitivă a Uniunii Europene. Nivelul ridicat de satisfacție la locul de muncă este un factor important pentru atingerea unei productivități ridicate a economiei Uniunii.

Prin urmare, pentru Uniunea Europeană este esențial să promoveze crearea și menținerea unui mediu de lucru durabil și plăcut, care sprijină sănătatea și bunăstarea angajaților europeni și creează un bun echilibru între timpul petrecut la lucru și restul timpului.

Îmbunătățirea condițiilor de muncă în Europa: un obiectiv important pentru Uniunea Europeană.

Asigurarea unor condiții de muncă favorabile pentru cetățenii europeni reprezintă o prioritate pentru UE. Prin urmare, Uniunea Europeană colaborează cu guvernele naționale pentru a asigura un mediu de lucru plăcut și sigur. Sprijinul acordat statelor membre este oferit prin:

• schimbul de experiență între diferite țări și acțiuni comune
• stabilirea cerințelor minime privind condițiile de muncă și securitatea și sănătatea în muncă, care urmează să fie aplicate în întreaga Uniune Europeană.

Criterii privind calitatea muncii și a ocupării forței de muncă

Pentru a avea condiții de muncă durabile, este important să se determine principalele caracteristici ale unui mediu de lucru favorabil și, prin urmare, criteriile privind calitatea condițiilor de muncă.

Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound), cu sediul la Dublin, este o agenție a UE care oferă informații, consiliere și expertiză privind condițiile de viață și de muncă, după cum sugerează și denumirea acesteia. Această agenție a stabilit mai multe criterii pentru calitatea locurilor de muncă și a ocupării forței de muncă, care includ:

• sănătatea și bunăstarea la locul de muncă – acesta este un criteriu vital, deoarece condițiile bune de muncă presupun prevenirea problemelor de sănătate la locul de muncă, diminuarea expunerii la riscuri și îmbunătățirea organizării muncii;
• reconcilierea vieții profesionale și a celei private – cetățenilor ar trebui să li se ofere șansa de a găsi un echilibru între timpul petrecut la locul de muncă și timpul liber;
• dezvoltarea competențelor – un loc de muncă de calitate este acela care oferă posibilități de formare, perfecționare și oportunități de carieră.

Activitatea Eurofound contribuie la planificarea și conceperea unor condiții de viață și de muncă mai bune în Europa.

Securitatea și sănătatea în muncă

Comisia Europeană a întreprins o gamă largă de activități pentru a promova un mediu de lucru sănătos în statele membre ale UE. Printre altele, Comisia a elaborat o Strategie comunitară pentru securitatea și sănătatea la locul de muncă pentru perioada 2021-2027. Această strategie a fost elaborată cu ajutorul autorităților naționale, al partenerilor sociali și al ONG-urilor. Strategia abordează nevoile în schimbare în materie de protecție a lucrătorilor, determinate de tranziția digitală și tranziția verde, de noile forme de muncă și de pandemia de COVID-19. În același timp, cadrul va continua să abordeze riscurile tradiționale de securitate și sănătate în muncă, cum ar fi riscurile de accidente de muncă sau expunerea la substanțe chimice periculoase.

Politica comunitară privind securitatea și sănătatea în muncă are ca obiectiv o îmbunătățire durabilă a bunăstării lucrătorilor din UE. Aceasta ia în considerare dimensiunile fizice, morale și sociale ale condițiilor de muncă, precum și noile provocări generate de extinderea Uniunii Europene către țările din Europa Centrală și de Est. Introducerea standardelor UE privind securitatea și sănătatea în muncă a contribuit în mare măsură la îmbunătățirea situației lucrătorilor din aceste țări.

Îmbunătățirea condițiilor de muncă prin stabilirea unor cerințe minime comune pentru toate țările UE

Îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă în statele membre ale UE depinde în mare măsură de stabilirea unor standarde comune de muncă. Legislația muncii și reglementările în materie de muncă din UE au stabilit cerințele minime pentru un mediu de lucru durabil și sunt aplicate în prezent în toate statele membre. Îmbunătățirea acestor standarde a consolidat drepturile lucrătorilor și reprezintă una dintre principalele realizări ale politicii sociale a UE.

Importanța transparenței și a recunoașterii reciproce a diplomelor ca o completare esențială a liberei circulații a lucrătorilor

Posibilitatea de a obține recunoașterea calificărilor și a competențelor poate juca un rol esențial în decizia de a lucra într-o altă țară din UE. Prin urmare, este necesar să se dezvolte un sistem european care să garanteze acceptarea reciprocă a competențelor profesionale în diferite state membre. Numai un astfel de sistem va asigura că lipsa recunoașterii calificărilor profesionale nu va deveni un obstacol în calea mobilității lucrătorilor în cadrul UE.

Principii importante pentru recunoașterea calificărilor profesionale în UE

Ca principiu de bază, orice cetățean al UE ar trebui să își poată exercita liber profesia în orice stat membru. Din păcate, punerea în practică a acestui principiu este adesea împiedicată de cerințele naționale privind accesul la anumite profesii în țara gazdă.

UE a instituit un sistem de recunoaștere a calificărilor profesionale, care vizează depășirea acestor diferențe. În cadrul acestui sistem, se face o distincție între profesiile reglementate (profesii pentru care sunt necesare anumite calificări din punct de vedere juridic) și profesiile care nu sunt reglementate din punct de vedere juridic în statul membru gazdă.

Pași către o transparență a calificărilor în Europa

Uniunea Europeană a făcut pași importanți în direcția obiectivului de realizare a transparenței calificărilor în Europa:

• intensificarea cooperării în domeniul educației și formării profesionale, cu intenția de a combina toate instrumentele cu privire la transparența certificatelor și diplomelor, într-un singur instrument ușor de utilizat. Acest lucru include, de exemplu, CV-ul european sau Formări Europass.
• Elaborarea de acțiuni concrete în domeniul recunoașterii și al calității în educația și formarea profesională.

Depășirea diferențelor dintre sistemele de educație și formare profesională din UE

Sistemele de educație și formare profesională din statele membre ale UE prezintă încă diferențe substanțiale. După ultimele extinderi ale UE, care au adus cu sine tradiții diferite în materie de învățământ, această diversitate a sporit și mai mult. Acest lucru impune necesitatea de a stabili norme comune pentru a garanta recunoașterea competențelor.

Pentru a depăși această diversitate a standardelor naționale de calificare, a metodelor educaționale și a structurilor de formare, Comisia Europeană a propus o serie de instrumente menite să asigure o mai bună transparență și recunoaștere a calificărilor, atât în scopuri academice, cât și profesionale.

1. Cadrul european al calificărilor

Cadrul european al calificărilor este o prioritate-cheie pentru Comisia Europeană în procesul de recunoaștere a competențelor profesionale. Obiectivul principal al cadrului este de a crea legături între diferitele sisteme naționale de calificare și de a garanta transferul și recunoașterea fără probleme a diplomelor.

2. Centrele naționale de informare pentru recunoaștere academică (NARIC)

La inițiativa Comisiei Europene, în 1984 a fost înființată o rețea de centre naționale de informare pentru recunoaștere academică. Centrele NARIC oferă consiliere privind recunoașterea academică a perioadelor de studiu în străinătate. Situate în toate statele membre ale UE, precum și în țările din Spațiul Economic European, centrele NARIC joacă un rol esențial în procesul de recunoaștere a calificărilor în UE.

3. Sistemul european de credite transferabile (ECTS)

Sistemul european de credite transferabile are ca scop facilitarea recunoașterii perioadelor de studiu în străinătate. Introdus în 1989, acesta funcționează prin descrierea unui program de educație și prin atribuirea de credite componentelor sale. Acesta completează în mod esențial programul foarte apreciat de mobilitate a studenților Erasmus.

4. Europass

Europass este un instrument menit să asigure transparența competențelor profesionale. Acesta este compus din cinci documente standardizate

• CV (Curriculum Vitae),
• editor de scrisori de intenție,
• suplimente la certificate,
• suplimente la diplomă și
• document de Mobilitate Europass.

Datorită sistemului Europass, competențele și calificările sunt clare și ușor de înțeles în diferite părți ale Europei. Au fost înființate centre naționale Europass în fiecare țară din Uniunea Europeană și din Spațiul Economic European, ca principale puncte de contact pentru persoanele care doresc să obțină informații despre sistemul Europass.

Conform Codului Muncii, o persoană dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. O persoană poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. Încadrarea în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

Contractul de muncă poate fi pe o perioadă determinată sau nedeterminată, cu program complet de lucru (full time) sau parţial (part time). Pentru salariaţii cu normă întreagă programul complet de lucru este de 8 ore pe zi (40 ore/5 zile pe săptămână). Repartizarea timpului de muncă pe săptămână este, de regulă, uniformă, cu 2 zile de repaus. În funcţie de specificul firmei, se poate opta pentru repartizarea inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale de 40 de ore săptămânal. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Există excepţii prin care durata maximă poate fi prelungită, dar acestea sunt strict reglementate prin lege.

Munca prin agent de muncă temporară: în acest caz, salariatul încheie un contract cu un agent de muncă temporară şi este pus la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar, sub conducerea şi supravegherea acestuia. Durata muncii temporare nu poate fi mai mare de 24 luni; poate fi prelungită, în anumite condiţii, pe perioade succesive care, adăugate la durata iniţială, nu pot conduce la depăşirea unei perioade de 36 de luni.

Perioada de probă reprezintă o opțiune frecventă în raporturile de muncă dintre angajați si angajatori, dintre agenții de muncă temporară și angajații temporari. În cazul contractelor de muncă pe perioadă nedeterminată, perioada de probă este de maxim 90 de zile calendaristice pentru funcţii de execuţie, maxim 120 de zile calendaristice pentru funcţii de conducere și maxim 30 de zile pentru persoanele cu dizabilități. Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele 6 luni după debutul în profesie se consideră stagiu. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. Perioada de probă este considerată vechime în muncă. În timpul perioadei de probă, contractul individual de muncă încetează printr-o simplă notificare, angajatul neavând obligația de a rămâne în perioada de preaviz. 

Un cetăţean al UE poate ocupa orice poziţie, cu excepţia celei de funcţionar public, aceasta fiind condiţionată de deţinerea cetăţeniei române. 

În cazul în care o persoană dorește să presteze servicii ocazionale (activitate independentă), poate opta pentru un încheierea unui contract de colaborare cu angajatorul. Această formă de contract este reglementată de Codul Civil. Cele mai comune forme de contract de colaborare sunt contractul de prestări servicii și contractul pentru drepturi de autor. 

În ceea ce privește munca sezonieră în România, Codul Muncii reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor sezonieri. Lucrătorul încheie cu angajatorul un contract individual de muncă, cu normă întreagă, pe durată determinată în vederea prestării unei activități care se desfășoară în funcție de succesiunea anotimpurilor. Și lucrătorii străini din spațiul non UE (cu reședința principală într-un stat terț) se pot angaja ca lucrători sezonieri în Romania, tot cu contract individual de muncă pe durată determinată, încheiat cu un angajator, dar pe baza avizului de angajare eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Link-uri:

Întocmirea contractului de muncă este cerută de lege. Contractul cuprinde o serie de elemente precum: identitatea părţilor, locul de muncă, sediul, atribuţiile postului, riscurile specifice postului, data de la care contractul urmează să îşi producă efectele, durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul, salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului, durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână, indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului, alte clauze. O persoană poate fi angajată în muncă numai pe baza unui certificat medical care atestă că persoana este aptă pentru prestarea acelei munci. 

Contractul individual de muncă se încheie anterior începerii activității, în limba română, numai în forma scrisă, în baza consimţământului părţilor. Obligaţia de încheiere a contractului de muncă în forma scrisă revine angajatorului. 

Contractele individuale de muncă sunt înregistrate, de angajator, în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze lucrătorului o copie a contractului de muncă semnat de ambele părţi. Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 luni. În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular.

Orice modificare a elementelor prevăzute în contractul de muncă, impune încheierea unui act adițional la contract, anterior producerii modificării, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie când angajatorul încadrează salariaţi cu fracţiune de normă (sub numărul de ore pentru o normă întreagă) prin contracte individuale de muncă pe perioade determinate/nedeterminate. Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat.

Există şi posibilitatea muncii la domiciliu. Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă şi conţine precizarea că salariatul lucrează la domiciliu, programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea sa, modalitatea de realizare a controlului etc. 

De asemenea, Codul Muncii cuprinde prevederi şi despre munca prin agent de muncă temporar. Această muncă este prestată de un salariat temporar care are încheiat un contract cu un agent de muncă temporară; salariatul este pus la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar, sub conducerea şi supravegherea acestuia. Misiunea de muncă temporară nu poate fi mai mare de 24 luni, doar în anumite condiţii se poate prelungi până la 36 de luni.

O altă formă de activitate este telemunca, în domeniile de activitate în care este posibilă desfăşurarea acestui tip de muncă. Activitatea de telemuncă se bazează pe un contract individual de muncă, încheiat cu personalul nou-angajat, sau prin act adiţional la contractul individual de muncă existent. Se conferă lucrătorului toate drepturile recunoscute prin lege, prin regulamentele interne și contractele colective de muncă aplicabile salariaților care au locul de muncă la sediul sau domiciliul angajatorului. Dacă lucrătorul refuză să-şi desfăşoare activitatea de la domiciliu, compania nu are dreptul de a modifica unilateral contractului individual de muncă și nici nu poate să îl sancționeze.

Legislația națională reglementează și munca lucrătorilor zilieri (persoana fizice, cetăţeni români sau străini, care desfăşoară activităţi necalificate cu caracter ocazional, pentru un beneficiar, contra unei remuneraţii). Durata activităţii ocazionale este de minimum o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă. Beneficiarii pot fi unități administrativ-teritoriale, persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale. Raportul de muncă dintre zilier și beneficiar se stabilește prin acordul de voință al părților, fără incheierea, în formă scrisă, a unui contract individual de muncă.

Link-uri:

În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară şi muncă de noapte. De asemenea, femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.

Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. 

Potrivit prevederilor din Codul Muncii, durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. Durata efectivă a concediului de odihnă se stabileşte în contractul individual de muncă, proporţional cu activitatea prestată într-un an. Tinerii în vârstă de până la 18 ani, salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase, vătămătoare, nevăzătorii şi alte persoane cu handicap beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare. 

Persoanele cu dizabilități pot fi angajate în locuri de muncă protejate, special organizate, în scopul eliminării impedimentelor de orice fel, prin asigurarea înlesnirilor şi adaptărilor corespunzătoare. 

Persoanele cu dizabilităţi pot fi angajate şi cu muncă la domiciliu, caz în care angajatorul are obligaţia de a asigura transportul la şi de la domiciliu al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate şi al produselor finite pe care le realizează. Persoanele cu handicap grav, accentuat sau mediu, încadrate cu contract individual de muncă, beneficiază de drepturi de protecţie specială. Instituţia competentă în protecţia persoanelor cu handicap este Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, instituție aflată în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarității Sociale.

Refugiaţii, persoanele care beneficiază de altă formă de protecție socială sau se află în procedura de soluționare a cererii de azil și au acces pe piața muncii, cetăţenii străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii, sunt beneficiari ai prevederilor legii privind privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Cetăţenii străini care provin din state terţe au acces pe piaţa forţei de muncă în măsura în care locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate cu cetăţeni români sau cetăţeni din UE/SEE şi Elveţia. Pentru angajarea în muncă aceştia au nevoie de o autorizaţie de muncă, care se eliberează de Inspectoratul General pentru Imigrări, la cererea angajatorului. 

Link-uri:

Persoanele fizice care provin din statele membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European pot desfăşura activităţi economice în România, după cum urmează: ca persoane fizice autorizate, în mod individual şi independent; ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; ca membri ai unei întreprinderi familiale, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă nr.44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. 

Persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale sau familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităţi economice în toate domeniile, meseriile şi ocupaţiile, cu excepţia celor reglementate prin legi speciale, şi trebuie să aibă domiciliul pe teritoriul României. Este obligatorie înregistrarea în registrul comerţului şi obţinerea autorizaţiei de funcţionare. Persoana fizică autorizată este o întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce foloseşte, în principal, forţa sa de muncă. Persoana fizică ce desfăşoară activităţi economice ca PFA este asigurată în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

Persoana fizică autorizată poate desfăşura activităţile pentru care este autorizată, singură sau împreună cu cel mult 3 persoane, angajate de aceasta, în calitate de angajator, cu contract individual de muncă, încheiat şi înregistrat în condiţiile legii. Titularii întreprinderilor individuale pot angaja alte persoane cu contract individual de muncă, pot colabora cu alte persoane fizice autorizate, cu alţi titulari de întreprinderi individuale, cu reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale sau cu alte persoane juridice. Întreprinderile familiale sunt constituite din 2 sau mai mulţi membri ai unei familii. Membrii întreprinderii familiale sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat (pensii, şomaj, sănătate).

Link-uri:

La stabilirea şi acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, naţionalitate, rasă, culoare, etnie, religie, orientare politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.

Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri. Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii financiare ale angajatorilor. 

Angajatorul este obligat plătească un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. 

În 2024 salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 3300 lei lunar (aprox. 660 euro), câştigul salarial minim net fiind de 2079 lei lunar (416 euro). Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată poate fi aplicat pentru un salariat pentru maxim 2 ani, de la momentul încheierii contractului individual de muncă. După expirarea celor 2 ani, timp în care salariatul va fi calificat sau nu, acesta va fi încadrat cu un salariu de bază  superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. De asemenea, Guvernul a stabilit un salariu de bază minim brut pe ţară pentru lucrătorii din construcţii (4582 lei) şi pentru lucrătorii din agricultură şi industria alimentară (3436 lei). Angajații din construcții, agricultură și industria alimentară, precum și cei din domeniul IT care desfăşoară activităţi pentru crearea de programe pentru calculator și care realizează un venit lunar brut de până la 10.000 lei sunt exceptați de la plata impozitului pe venit de 10%.

Sistemul de salarizare a personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice finanţate integral sau majoritar din bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul local şi bugetele fondurilor speciale, se stabileşte prin lege, după consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale reprezentative. 

Câştigul salarial mediu brut pe ţară, în luna martie 2024, a fost de 8502 lei (1700 euro), câştigul salarial mediu net fiind de 5185 lei (1040 euro).  

Angajatorul este obligat să elibereze lunar angajaţilor fluturaşul de salariu. Fluturaşul de salariu trebuie să includă, în special, următoarele: salariul de bază al lucrătorului, sporurile salariale, contribuţiile sociale la fondul pensii şi la fondul de sănătate, impozitul pe salariu. Angajatorul datorează şi plăteşte contribuția asiguratorie pentru muncă, care înglobează contribuția la șomaj, contribuția pentru concedii medicale, contribuția pentru riscuri profesionale și contribuția pentru creanțele salariale. Vezi şi secţiunea Venituri şi impozitare. 

Link-uri:

Programul pentru norma întreagă este de 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână. Durata maximă a timpului de lucru nu poate să depăşească 48 de ore pe săptămână, incluzând şi orele suplimentare. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. 

Dacă activitatea se desfăşoară în schimburi, durata timpului de lucru poate fi prelungită la mai mult de 8 ore pe zi şi 48 de ore pe săptămână, dacă suma orelor de lucru, calculată pentru o perioadă maximă de 3 săptămâni, nu va depăşi 8 ore pe zi şi 48 de ore pe săptămână. Prin excepţie, durata timpului de muncă, care include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia fie prin acordarea unui spor. În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în acest termen, la salariul salariatului se va adăuga un spor corespunzător muncii depuse. Sporul pentru muncă suplimentară, se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.   

Muncă prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte. Salariatul de noapte efectuează munca de noapte cel puţin 3 ore din timpul zilnic de lucru sau efectuează muncă de noapte cel puţin 30% din timpul lunar de lucru. Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repaosul săptămânal.

Salariaţii care lucrează noaptea beneficiază: 

• fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; 
• fie de un spor la salariu de minimum 25% din salariul de bază , dacă au lucrat cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.  

Conform Codului muncii repausurile periodice sunt: pauza de masă şi repausul zilnic, repausul săptămânal, sărbătorile legale. 

În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă. Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.

Link-uri:

Concediul plătit în România este de următoarele tipuri: 

Concediul de odihnă anual 

Conform Codului Muncii, fiecare salariat are dreptul la concediul de odihnă plătit, pe o durată de minim 20 de zile pe an, durata fiind stabilită în contractul individual de muncă, în conformitate cu reglementările în vigoare și contractul colectiv de muncă aplicabil. Beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar, de cel puţin 3 zile, cei care muncesc în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, persoanele cu handicap, nevăzătorii şi tinerii în vârstă de până la 18 ani. 

Sărbătorile legale, stabilite prin lege şi contractul colectiv de muncă nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. 

Pentru perioada de concediu de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație care reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din contractul individual de muncă din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. 

Conform Codului muncii, zilele libere plătite – care nu se includ in durata concediului de odihnă – se acordă în cazul unor evenimente familiale deosebite. Evenimentele familiale deosebite şi numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil.

Salariaţii au dreptul la zile libere plătite pentru evenimente deosebite in familie sau pentru alte situaţii, astfel: la căsătoria salariatului, 5 zile; la căsătoria unui copil, 2 zile; la naşterea unui copil, 5 zile (10 zile dacă a urmat un curs de puericultură); decesul soţului, copilului, părinţilor, socrilor, 3 zile; la decesul bunicilor, fraţilor, surorilor, 1 zi; donatorii de sânge, conform legii; la schimbarea locului de muncă in cadrul aceleiaşi unităţi, cu mutarea domiciliului in altă localitate, 5 zile. 

Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 şi 2 ianuarie; 24 ianuarie; Vinerea mare; prima şi a doua zi de Paşte; 1 mai; 1 iunie; Duminica Rusaliilor şi a doua zi de Rusalii; 15 august; 30 noiembrie; 1 decembrie; prima şi a doua zi de Crăciun; 2 zile pentru fiecare dintre cele trei sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

Concediile pentru formare profesională. Salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională. Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată. 

Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii sunt: concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afară muncii; concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate, concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal. 

Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată.

Link-uri:

Contractul individual de muncă poate înceta de drept, ca urmare a acordului părţilor, din iniţiativa angajatorului sau din iniţiativa salariatului.

Contractul individual de muncă încetează de drept: 

• la data comunicării deciziei de pensionare;  
• ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate; 
• de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei; 
• ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia; 
• la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată; 
• la data retragerii acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani;
• la data decesului salariatului sau al angajatorului, persoana fizica, sau la dizolvarea   angajatorului, persoana juridica.  

Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului şi poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.  

Concedierea individuală are la bază: abateri grave ale salariatului de la disciplina muncii; arestarea preventiva a lucrătorului pentru mai mult de 30 zile; inaptitudine fizica si/sau psihica a salariatului care nu permite îndeplinirea lucrărilor de serviciu; daca salariatul nu corespunde profesional cu locul de munca in care e încadrat. 

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă. Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, a unui anumit număr de salariaţi, stabilit prin lege direct proporţional cu numărul total al angajaţilor firmei. 

Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea; durata preavizului; criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi (la concedierea colectiva); lista tuturor locurilor de muncă.

Demisia este actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv de 45 de zile calendaristice pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere. În perioada preavizului lucrătorul trebuie să-şi îndeplinească în continuare toate sarcinile şi obligatiile.

Pensionarea

In sistemul public există 4 categorii de pensii: 

• pensia pentru limita de vârstă (condiţii de pensionare: stagiu minim de cotizare de 15 ani; vârsta standard de pensionare este de 65 de ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei; vârsta standard de pensionare la femei creşte gradual până la 65 de ani în anul 2035; stagiul complet de cotizare contributiv este de 35 de ani indiferent de gen/sex). 
• pensia anticipată (se acordă asiguraților cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare contributiv, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare contributiv cu până la 5 ani).
• pensia de invaliditate (se acordă persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare, care au realizat stagii de cotizare contributive în sistemul public de pensii și care au capacitatea de muncă diminuată din cauza accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum și a altor boli şi accidente care nu au legătură cu munca).
• pensia de urmaş (se acordă în anumite condiţii copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii).

Pe lângă sistemul public de pensii, există şi fonduri de pensii private la care pot contribui salariaţii pentru a beneficia de pensie obligatorie administrată privat, pensie facultativă administrată privat sau pensie ocupaţională.  

Link-uri:

Exercitarea dreptului sindical este condiționat de existenţa unui raport de muncă sau raport de serviciu. Drepturile şi libertăţile sindicale fac referire la libertatea de asociere şi afiliere sindicală, dreptul la exercitarea activităţilor sindicale, dreptul la grevă în limitele legii, precum şi dreptul de reprezentare la stabilirea condiţiilor de muncă, în procesul de informare/consultare şi negociere colectivă. Sindicatele sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării drepturilor membrilor prevăzute în legislaţia naţională, în tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în contractele individuale şi colective de muncă şi pentru promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor. Sindicatele se pot asocia liber în federaţii şi confederaţii sindicale. 

În vederea apărării drepturilor angajaţilor/membrilor sindicatul:

• sesizează autorităţile de control şi poate transmite instituţiilor de resort propuneri de legiferare cu impact în domeniul relaţiilor de muncă;
• poate solicita şi participa la procedurile amiabile de soluţionare a litigiilor şi poate reprezenta interesele individuale şi colective ale membrilor săi în faţa instanţelor de judecată;
• este consultat de angajator cu privire la regulamentul intern, situaţia întreprinderii, organizarea muncii, securitatea şi sănătatea în muncă şi asigurarea protecţiei sociale;
• este consultat obligatoriu în cazul concedierilor colective şi pot propune măsuri de evitare sau de diminuare a consecinţelor acestora.

Sindicatul reprezentativ încheie contracte colective de muncă şi/sau acorduri colective şi poate declanşa conflicte colective de muncă şi grevă. Organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional participă la decizie în procesul instituţional de consultare tripartită (Consiliul naţional tripartit, Consiliul Economic şi Social). 

La cererea organizaţiei sindicale şi cu acordul membrilor acesteia, angajatorii reţin şi virează sindicatului, lunar, cotizaţia de sindicat a membrilor.

Link-uri:

Conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sunt conflicte de muncă.  

Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă, cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă, sunt conflicte de interese.  

Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din acte normative, precum şi din contractele muncă, sunt conflicte de drepturi. 

În cazul în care conflictul colectiv de muncă nu a fost soluționat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, respectiv de inspectoratul teritorial de muncă, părțile pot hotărî, prin consens, inițierea procedurii de mediere. Medierea sau arbitrajul conflictului colectiv de muncă este obligatorie, dacă părțile au decis acest lucru înainte de declanșarea grevei sau pe parcursul acesteia.

Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului, numai după desfășurarea grevei de avertisment şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţă conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte. Grevele pot fi de avertisment, de solidaritate sau propriu-zise. 

Înainte de declanşarea grevei, medierea şi arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai dacă părţile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape. 

Participarea salariaţilor la grevă este liberă. Niciun salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă. Limitarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile şi pentru categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege. 

Participarea la grevă şi organizarea acesteia cu respectarea legii, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea disciplinară a salariaţilor grevişti sau a organizatorilor grevei.

Link-uri:

Adulţii au drepturi egale de acces la formare profesională, fără discriminări pe criterii de vârstă, sex, rasă, origine etnică, apartenenţă politică sau religioasă. 

Formele de realizare a formării profesionale a adulţilor sunt diverse: cursuri organizate de furnizorii de formare profesională; cursuri organizate de angajatori în cadrul unităţilor proprii; stagii de practică şi specializare în unităţi din ţară sau din străinătate; alte forme de pregătire profesională (de exemplu, prin centre de evaluare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale).

Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pot participa, în condiţiile legii, la programele de formare profesională organizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau de alţi furnizori de formare profesională autorizaţi, în condiţiile legii. Formarea profesională a adulţilor cuprinde formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă organizate prin alte forme decât cele ale sistemului naţional de învăţământ. Formarea profesională continuă asigură adulţilor fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe. Formarea profesională se poate realiza şi prin ucenicie la locul de muncă. 

Formarea profesională a adulţilor se poate realiza de furnizori autorizaţi, care pot fi persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, stabilite în România/UE/SEE, indiferent de forma juridică de organizare a acestora. Sunt supuşi autorizării numai furnizorii de formare profesională care doresc să elibereze certificate de calificare sau de absolvire cu recunoaştere naţională. Autorizarea furnizorilor se face de comisii de autorizare care funcţionează în structurile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

Persoanele în căutarea unui loc de muncă înregistrate la ANOFM beneficiază gratuit de programele de formare profesională în următoarele condiţii:

• nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă (ISR=598 lei);
• nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ;
• au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională;
• sunt cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României;
• nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie;
• desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri lunare mai mici decât valoarea ISR şi care sunt înregistrate la agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă.

Angajatorilor care organizează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesională pentru proprii angajaţi, derulate de furnizori de servicii de pregătire profesională, autorizaţi în condiţiile legii, li se acordă, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională, organizate pentru cel mult 20% din personalul angajat. Angajatorii pot beneficia de suma respectivă o singură dată în cursul unui an calendaristic şi sunt obligaţi să menţină raportul de muncă al persoanelor participante la programul de formare cel puţin un an de la data acordării sumei.

Link-uri:

Calitatea vieții – pe primul loc pe agenda politicii sociale a UE

Condițiile de viață favorabile depind de o gamă largă de factori, cum ar fi serviciile de sănătate de calitate, oportunitățile de educație și formare sau facilitățile de transport bune, pentru a numi doar câteva aspecte care afectează viața de zi cu zi și munca cetățenilor. Uniunea Europeană și-a propus să îmbunătățească în mod constant calitatea vieții în toate statele sale membre și să ia în considerare noile provocări ale Europei contemporane, cum ar fi excluderea socială a persoanelor sau îmbătrânirea populației.

Ocuparea forței de muncă în Europa

Îmbunătățirea oportunităților de ocupare a forței de muncă în Europa este o prioritate-cheie pentru Comisia Europeană. În perspectiva abordării problemei șomajului și a creșterii mobilității între locurile de muncă și regiuni, la nivelul UE se dezvoltă și se pun în aplicare o mare varietate de inițiative pentru a sprijini Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă. Printre acestea se numără rețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES) și Panorama competențelor în UE.

Sănătate și asistență medicală în Uniunea Europeană

Sănătatea este o valoare prețuită, care influențează viața de zi cu zi a oamenilor și, prin urmare, o prioritate importantă pentru toți cetățenii Europei. Un mediu sănătos este esențial pentru dezvoltarea noastră individuală și profesională, iar cetățenii UE sunt din ce în ce mai exigenți în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă și furnizarea de servicii de sănătate de înaltă calitate. Aceștia au nevoie de acces rapid și ușor la tratament medical atunci când călătoresc în Uniunea Europeană. Politicile de sănătate ale UE se axează pe satisfacerea acestor nevoi.

Comisia Europeană a dezvoltat o abordare coordonată a politicii de sănătate, punând în practică o serie de inițiative care completează acțiunile autorităților publice naționale. Acțiunile și obiectivele comune ale Uniunii sunt incluse în programele și strategiile de sănătate ale UE.

Programul actual „UE pentru sănătate” (2021-2027) reprezintă răspunsul ambițios al UE la pandemia de COVID-19. Pandemia are un impact major asupra pacienților, a cadrelor medicale și a personalului medico-sanitar, precum și asupra sistemelor de sănătate din Europa. Noul program „UE pentru sănătate” nu vizează doar răspunsul în situații de criză sanitară, ci abordează și rezistența sistemelor de sănătate.

Programul „UE pentru sănătate”, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/522, va oferi finanțare entităților eligibile, organizațiilor din domeniul sănătății și ONG-urilor din țările UE sau din țările din afara UE asociate la program.

Prin programul „UE pentru sănătate”, UE va investi 5,3 miliarde EUR, în prețuri curente, în acțiuni cu valoare adăugată la nivelul UE, care completează politicile țărilor UE și urmăresc unul sau mai multe dintre obiectivele programului „UE pentru sănătate”:

1. îmbunătățirea și promovarea sănătății în Uniune:

• prevenirea bolilor și promovarea sănătății;
• inițiative și cooperare în domeniul sănătății la nivel internațional;

2. abordarea amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății:

• prevenirea, pregătirea și răspunsul la amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății;
• completarea stocurilor naționale de produse necesare în situații de criză;
• constituirea unei rezerve de cadre medicale și de personal medico-sanitar și de sprijin;

3. îmbunătățirea medicamentelor, a dispozitivelor medicale și a produselor necesare în situații de criză:

• asigurarea disponibilității și a accesibilității medicamentelor, a dispozitivelor medicale și a produselor necesare în situații de criză;

4. consolidarea sistemelor de sănătate, a rezilienței acestora și a eficienței resurselor:

• consolidarea datelor privind sănătatea, a instrumentelor și serviciilor digitale, transformarea digitală a asistenței medicale;
• îmbunătățirea accesului la asistență medicală;
• elaborarea și punerea în aplicare a legislației UE în domeniul sănătății și luarea deciziilor bazate pe dovezi;
• activitatea integrată între sistemele naționale de sănătate.

Educația în UE

Educația în UE are rădăcini adânci și este foarte diversă. Încă din 1976, miniștrii educației au decis să înființeze o rețea de informare pentru a înțelege mai bine politicile și sistemele educaționale din Comunitatea Europeană, care pe atunci număra nouă țări. Această inițiativă reflecta principiul respectării depline a caracterului special al sistemului educațional din orice stat membru și voința de îmbunătățire a interacțiunii coordonate dintre sistemele de educație, formare și ocupare a forței de muncă. Eurydice, rețeaua de informare privind educația în Europa, a fost lansată oficial în 1980.

În 1986, atenția s-a îndreptat dinspre schimburile de informații spre schimburile de studenți, odată cu lansarea programului Erasmus, devenit în prezent programul Erasmus+, adesea citat ca fiind una dintre cele mai de succes inițiative ale UE.

Transporturile în UE

Transporturile au fost una dintre primele politici comune ale Comunității Europene de atunci. Din 1958, când a intrat în vigoare Tratatul de la Roma, politica UE în domeniul transporturilor s-a concentrat pe eliminarea obstacolelor la frontierele dintre statele membre, permițând astfel persoanelor și mărfurilor să circule rapid, eficient și ieftin.

Acest principiu este strâns legat de obiectivul central al UE de a avea o economie dinamică și o societate bazată pe coeziune. Sectorul transporturilor generează 10 % din bogăția UE măsurată în funcție de produsul intern brut (PIB), ceea ce echivalează cu aproximativ o mie de miliarde de euro pe an. De asemenea, acesta asigură peste zece milioane de locuri de muncă.

Spațiul Schengen

Convenția Schengen, în vigoare din martie 1995, a eliminat controalele la frontierele din interiorul zonei statelor semnatare și a creat o singură frontieră externă, unde controalele trebuie efectuate în conformitate cu un set comun de norme.

În prezent, spațiul Schengen cuprinde majoritatea țărilor UE, cu excepția Bulgariei, Croației, Ciprului, Irlandei și României. Cu toate acestea, Bulgaria, Croația și România sunt în prezent în curs de aderare la spațiul Schengen și aplică deja în mare măsură acquis-ul Schengen. În plus, și statele din afara UE, Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein au aderat la spațiul Schengen.

Transportul aerian

Crearea unei piețe unice europene în domeniul transportului aerian a însemnat tarife mai mici și o gamă mai largă de transportatori și servicii pentru pasageri. UE a creat, de asemenea, un set de drepturi pentru a se asigura că pasagerii care folosesc transportul aerian sunt tratați în mod echitabil.

Drepturile pasagerilor transportului aerian

În calitate de pasager care folosește transportul aerian, aveți anumite drepturi în ceea ce privește informațiile despre zboruri și rezervări, deteriorarea bagajelor, întârzieri și anulări, refuzul la îmbarcare, compensații în caz de accident sau dificultăți în cazul pachetelor de vacanță. Aceste drepturi se aplică zborurilor regulate și charter, atât interne, cât și internaționale, de pe un aeroport din UE sau către un aeroport din UE de pe un aeroport din afara UE, atunci când sunt operate de o companie aeriană din UE.

Transportul feroviar

În ultimii 25 de ani, Comisia a fost foarte activă în elaborarea de propuneri de restructurare a pieței europene a transportului feroviar și în vederea consolidării poziției căilor ferate în raport cu alte mijloace de transport. Eforturile Comisiei s-au concentrat asupra a trei domenii majore, toate fiind esențiale pentru dezvoltarea unei industrii de transport feroviar puternice și competitive:

1. deschiderea pieței transportului feroviar către concurență,
2. îmbunătățirea interoperabilității și a siguranței rețelelor naționale și
3. dezvoltarea infrastructurii de transport feroviar.

Organizarea statului 

Constituţia României proclamă România ca o republică parlamentară şi specifică separarea puterilor în stat: puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judiciară. 

Parlamentul, alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. O legislatură durează 4 ani. După dezbaterea si adoptarea legilor de către Parlament, acestea sunt transmise Preşedintelui României pentru promulgare. 

Preşedintele României, ales pentru un mandat de 5 ani, reprezintă statul român şi veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.  

Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. 

Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice. 

Consiliile locale şi primarii, aleşi prin vot direct, funcţionează ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.  

Autoritatea judiciară cuprinde curţile judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Suprem al Magistraturii. Justiţia se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie, tribunalele judeţene şi prin celelalte instanţe judecătoreşti, prin tribunalele militare. Judecătorii sunt independenţi. În activitatea judiciară, Ministerul Public  reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Poliţia este organul de stat însărcinat cu menţinerea ordinii publice şi cu reprimarea infracţiunilor.

Principalele autorităţi de pe piaţa muncii sunt Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţia Muncii, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Inspectoratul General pentru Imigrări, Casa Naţională de Pensii Publice. Toate au structuri teritoriale la nivelul judeţelor. 

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă este instituția publică care organizează şi coordonează la nivel naţional atât activitatea de ocupare cât şi protecţia socială a şomerilor. Implementează politicile de ocupare şi strategiile elaborate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Din anul 2007, are atribuții și în facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în state ale UE/Spațiului Economic European sau în Elveția, dar și în state non europene (prin aplicarea de acorduri bilaterale). 

Inspectoratul General pentru Imigrări are atribuții pentru implementarea politicilor în domeniile migrație, azil și integrării străinilor, precum și a legislației relevante în aceste domenii. 

Casa Națională de Pensii Publice este instituția publică care administrează sistemul public de pensii și sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale și care acordă persoanelor asigurate pensii și alte prestații de asigurări sociale. Totodată, CNPP stabilește drepturile de pensie în cazul lucrătorilor migranți care au realizat perioade de asigurare în România și în alte state membre ale UE, ale Spațiului Economic European sau în Elveția și este instituţie competentă pentru aplicarea dispoziţiilor privind determinarea legislaţiei aplicabile, conform regulamentelor europene referitoare la sistemele de securitate socială aplicabile salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii.

Link-uri:

Câştigul salarial mediu nominal brut pe ţară, în luna martie 2024, a fost de 8502 lei (1700 euro), câştigul salarial mediu nominal net fiind de 5185 lei (1040 euro). În general veniturile sunt mai mari în regiunile mai dezvoltate din punct de vedere economic (Bucureşti-Ilfov, Nord-Vest, Vest). 

Există doar trei contribuții sociale obligatorii, primele două sunt reţinute din salariul lucrătorului iar ultima este achitată de angajator, dupa cum urmează:

• Contribuția de asigurări sociale (pensie):
  • 25% din venitul lunar brut pentru condiții normale de lucru, datorată de angajat, din care 3,75% se distribuie la fondurile de pensii administrate privat;
  • 4% din venitul lunar brut pentru condiții deosebite de muncă, datorată de angajator în plus faţă de cota de 25%; 
  • 8% din venitul lunar brut pentru condiții speciale de muncă, datorată de angajator în plus faţă de cota de 25%;
• Contribuția de asigurări sociale de sănătate - 10% din venitul lunar brut, datorată de angajat; 
• Contribuția asiguratorie pentru muncă - 2,25% din venitul lunar brut, datorată de angajator: înglobează contribuția la șomaj, contribuția pentru concedii medicale, contribuția pentru riscuri profesionale și contribuția pentru creanțele salariale.

Contribuțiile sociale și impozitul pe salarii sunt calculate, reținute și plătite de către angajator. Angajații din construcții, agricultură și industria alimentară, precum și cei din domeniul IT care desfăşoară activităţi pentru crearea de programe pentru calculator și care realizează un venit lunar brut de până la 10.000 lei sunt exceptați de la plata impozitului pe venit. Scutirea se aplică pe întreaga perioadă în care angajatul desfăşoară efectiv activitatea respectivă. Impozitul pe venit este de 10%.

În afara impozitului pe venit sunt impozitate şi pensiile, peste un anumit cuantum. De asemenea, se plăteşte impozit pe proprietăţi, autovehicule, terenuri, al cărui nivel este stabilit de municipalităţi etc. 

Guvernul stabileşte în fiecare an salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată (3300 lei în mai 2024). De asemenea, este stabilit, distinct, un salariu de bază minim brut lunar aplicabil în anumite domenii din sectorul construcțiilor (4582 lei, aprox. 920 euro), din agricultură şi industria alimentară (3436 lei, aprox. 690 euro). Conform Institutului Naţional de Statistică, în luna martie 2024, cele mai mari câştiguri salariale mediu nete s-au înregistrat în fabricarea produselor din tutun (13250 lei, aprox. 2650 euro), activităţi de servicii în tehnologia informaţiei, servicii informatice (12653 lei, aprox. 2530 euro) iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (2987 lei, aprox. 600 euro), în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (2779 lei, aprox. 555 euro). 

Dacă pentru majoritatea bunurilor furnizate și serviciilor prestate de către firmele românesti cota TVA este de 19%, există bunuri și servicii pentru care se aplică cota TVA de 9% (de ex. pentru medicamente de uz uman și veterinar, proteze şi accesorii, distribuirea apei potabile şi a apei pentru irigaţii, manualele școlare, revistele, publicațiile în general, livrarea de locuințe, pentru participarea la evenimente sportive, evenimente culturale, etc.).

Link-uri:

Costul vieţii diferă de la o regiune la alta şi în funcţie de mediul de rezidenţă al cetăţenilor, urban sau rural. 

Conform comunicatului de presă al Institutului Naţional de Statistică, referitor la veniturile şi cheltuielile gospodăriilor populaţiei, în trimestrul IV 2023, structura cheltuielilor totale de consum pe destinaţii arată că cea mai mare parte a cheltuielilor (34.2%) se efectuează pentru cumpărarea de produse agroalimentare şi băuturi nealcoolice. Cheltuielile pentru locuinţă, apă, electricitate, gaze au reprezentat 15.2% din consumul gospodăriilor. Alte destinaţii ale cheltuielilor gospodăriilor au fost pentru: recreere şi cultură (2.4%), transport (7,2% %), sănătate (6.1%), comunicaţii (4.4%), îmbrăcăminte şi încălţăminte (8.2%), mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei (5,7 %) etc.

Preţurile aproximative pentru câteva produse de bază sunt: 2 euro pentru un pachet de unt 250 g., 1.7 euro pentru 1 litru lapte, 1.9 euro pentru 1 kg orez, 0.8 euro pentru 1 kg. cartofi, 1,6 euro o pâine albă de 0.5 kg, 1.6 euro pentru 1 litru ulei de gătit, 1.2 euro o bere 0,33 l., 1.5 - 2 euro pentru o cafea espresso, 1.5 euro pentru 1 litru benzina CO 95.

Link-uri:

Găsirea unei locuinţe se poate face fie prin închiriere, fie prin cumpărarea unei proprietăţi. Locuinţele pot fi închiriate mobilate sau nu. Chiriile sunt mai ridicate în Bucureşti şi în oraşele mari ale ţării (ex. Timişoara, Iaşi, Cluj). Contractele de închiriere se întocmesc în scris şi sunt semnate de proprietar şi chiriaş şi se autentifică la notar. În majoritatea cazurilor, plata chiriei se face cash, la o anumită dată lunară. Facturile de utilităţi, incluzând apa, electricitatea şi încălzirea nu sunt de obicei cuprinse în chirie şi sunt plătite de chiriaş periodic.  

La cumpărarea unei proprietăţi se întocmeşte un contract de vânzare-cumpărare, fiind necesare şi alte acte oficiale care reflectă faptul că proprietatea este liberă şi nu este afectată de datorii ale proprietarului. Contractul este încheiat la notariat.

Valoarea chiriei sau preţul unei locuinţe cumpărate depind de locaţia acesteia (în mediu urban sau rural, în centru sau la periferia unui oraş, de importanţa oraşului sau a zonei turistice) de căile de acces, de starea imobilului, de suprafaţa construită, de mărimea terenului etc. De exemplu, în luna aprilie 2024, chiria medie pentru o garsonieră în oraşele mari a variat între 320 de euro (în Iași) și 350-400 de euro (în București și Cluj), în timp ce pentru apartamentele de două camere, chiria medie s-a situat între 400 de euro (în Timișoara) și 550 de euro (în Cluj-Napoca). În cazul cumpărării apartamentelor noi, cele mai mari prețuri s-au consemnat în Cluj-Napoca (2874 euro pe metru pătrat), în Brașov (2211 euro pe metru pătrat), în Timișoara (1885 euro pe metru pătrat), în București (1850 euro pe metru pătrat) și în Iași (1629 euro pe metru pătrat).

Pentru o bună informare cu privire la alegerea unei locuinţe vă recomandăm să apelaţi la agenţiile imobiliare, să consultaţi diversele website-uri, ziarele sau revistele de specialitate.

Link-uri:

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi. Orice persoană asigurată conform legii este îndreptăţită să beneficieze de prestaţii în sistemul de servicii de sănătate din România. Furnizarea unor astfel de servicii are loc pe baza unei asigurări care constă în plata unei contribuţii de o anumită valoare. Sunt asigurate, fără obligativitatea de a plăti contribuţia de asigurare, următoarele persoane: 

• copiii în vârstă de până la 18 ani sau persoanele sub 26 de ani, cu condiţia să urmeze forme de învăţământ superior; 
• persoanele persecutate pe motive politice, veteranii, invalizii şi văduvele de război; 
• persoanele cu dizabilităţi care nu înregistrează venituri; 
• femeile însărcinate şi lăuze dacă nu realizează venituri sau dacă veniturile lor sunt mai mici decât salariul minim brut pe economie. 

Ca cetăţean european, dacă vă îmbolnăviţi pe durata unei şederi temporare în România, puteţi primi orice tratament care nu poate fi amânat până la întoarcerea acasă. Aveţi dreptul la aceleaşi îngrijiri medicale de care beneficiază cetăţenii români. Este de preferat să aveţi la dumneavoastră cardul european de asigurări sociale de sănătate. Apartenenţa la sistemul de asigurări sociale pentru cetăţenii statelor membre UE poate fi dovedită cu ajutorul unui formular corespunzător S (fost E).

Toate persoanele asigurate la fondul de sănătate public trebuie să fie înscrise la un medic de familie şi beneficiază de servicii medicale cum ar fi: servicii de urgenţă, consultaţii medicale, reţete şi spitalizare. Unele categorii de persoane (ex. pensionarii, persoanele afectate de cancer) beneficiază de reţete compensate sau gratuite, reduceri ale costului consultaţiilor.

Asistenţa medicală primară se desfăşoară în cabinete de medicină de familie. Cabinetul medicului de familie furnizează servicii medicale pentru pacienţii asiguraţi, înscrişi pe lista proprie şi neasiguraţi, contra plată. Cabinetul medicului de familie poate oferi servicii medicale esenţiale (ex. intervenţii de primă necesitate în cazul urgenţelor medical – chirurgicale, asistenţă curentă a solicitărilor acute, monitorizare boli cronice, servicii medicale preventive), extinse (ex. planificare familială, unele proceduri de mică chirurgie, îngrijiri la domiciliu) şi adiţionale (ex. manopere şi tehnici ale medicilor practicieni, care necesită dotări speciale).

Medicamentele ce nu necesită reţetă medicală se pot cumpăra de la orice farmacie.

Sistemul privat de sănatate oferă şi el o accesibilitate mare la medici specialisti și aparatură de înaltă calitate, clinicile private oferind, de regulă, și posibilitatea de plată a serviciilor în baza abonamentelor şi asigurărilor private de sănătate.

Link-uri:

Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este structurat pe 4 niveluri:

1. Preşcolar, care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie, grupa mare 
2. Primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;
3. Secundar, care cuprinde:
   1. Învăţământ secundar inferior, care cuprinde clasele V-VIII de gimnaziu şi ciclul inferior al liceului sau şcoala de arte şi meserii, clasele IX-X;
   2. Învăţământ secundar superior, care cuprinde ciclul superior al liceului (clasele XI-XII/XIII);
4. Învăţământul postliceal. Se organizează pentru calificări profesionale stabilite de Ministerul Educației Naționale în conformitate cu Registrul Național al Calificărilor. În învățământul postliceal se pot înscrie absolvenții de liceu cu sau fără diplomă de bacalaureat, admiterea realizându-se în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educației Naționale. Învățământul postliceal se realizează prin școala postliceală și școala de maiștri. Atât școala postliceală, cât și școala de maiștri reprezintă rute specializate de pregătire, cu o durată de 1-3 ani, în funcție de complexitatea calificării.

Cel mai înalt nivel de calificare după educaţia secundară este examenul de bacalaureat. Examenul de bacalaureat este o condiţie obligatorie a continuării studiilor într-o instituţie superioară de învăţământ. 

Educaţia superioară este structurată pe 3 niveluri:

• Studii universitare de licenţă;
• Studii universitare de masterat;
• Studii universitare de doctorat.

Învăţământul general obligatoriu este de 11 clase şi cuprinde învăţământul primar, gimnazial şi primii doi ani ai învăţământului secundar superior. Sistemul educaţional de stat este gratuit. Unele activităţi pot fi contra-taxă, în condiţiile prevăzute de lege. Limba română este folosită la toate nivelele educaţionale. Procesul educaţional poate fi efectuat în limba minorităţilor dar şi în limbi de circulaţie internaţională. Unităţile de învăţământ de stat predomină faţă de cele private.

Sistemul educaţional este organizat în învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă. Este obligatoriu învăţământul cu frecvenţă. Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili se poate organiza învăţământ la domiciliu.

Link-uri:

Viaţa socială şi culturală în România este bogată şi diversă. Frumuseţi naturale, istorice şi artistice conferă ţării unicitate şi cunoaşterea acestora constituie un bun prilej de a lua contact cu o cultură şi societate deosebite.

Dacă mergeţi în centrele istorice ale oraşelor, veţi putea participa la diverse evenimente culturale: lansări de carte, expoziţii de pictură sau de produse hand-made, concerte. De asemenea, au loc mari evenimente cum ar fi festivaluri de muzică de operă (Festivalul “George Enescu”), de artă medievală (ex. Festivalul Sighişoara Medievală), festivaluri bazate pe tradiţii şi folclor, festivaluri de jazz, zilele oraşelor. În marile oraşe puteţi merge la operă, teatru, muzee, grădini botanice sau puteţi asista la competiţii sportive.

Dacă ieşiţi din oraş, puteţi alege să faceţi excursii sau să schiaţi în Munţii Carpaţi, să faceţi plajă în staţiunile de la Marea Neagră sau să vizitaţi castelele şi fortăreţele medievale din Transilvania şi bisericile din Nordul Moldovei, patrimoniu UNESCO. Delta Dunării, de asemenea, este o destinaţie ideală pentru a trăi în mijlocul unei faune şi flore unice în Europa, dar şi pentru a experimenta turismul rural. 

Bucătăria românească tradiţională şi vinurile sale sunt faimoase în întreaga lume. Felurile tradiţionale de mâncare au legătură cu istoria şi spaţiul geografic al Balcanilor. Nu uitaţi să vizitaţi Castelul Bran, locul unde s-a născut legenda lui Dracula, peşterile, adevărate bijuterii speologice şi Cimitirul Vesel de la Săpânţa.

Pentru recomandări profesioniste referitoare la petrecerea timpului liber şi a vacanţelor în România, contactaţi agenţiile locale de turism.

Link-uri:

Naştere

Eliberarea certificatului de naştere se face de către serviciul public comunitar de evidență a persoanelor din cadrul primăriilor, pe baza actelor de identitate ale părinţilor, a certificatului medical constatator de naştere (eliberat de spitalul unde s-a născut copilul sau de dispensarul medical teritorial, dacă copilul a fost născut la domiciliu) şi a certificatului de căsătorie a părinţilor. Certificatul de naştere indică codul numeric personal alocat copilului. Copilul devine cetăţean român dacă cel puţin unul din părinţi are cetăţenie română.

Căsătoria

Doar căsătoriile civile sunt recunoscute pentru scopuri legale. Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani; prin excepţie, o persoană se poate căsători la 16 ani, pentru motive temeinice, în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părintilor săi sau a tutorelui și cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Persoanele care doresc să se căsătorească întocmesc o aplicaţie la primărie, nu mai târziu de 10 zile înainte de data planificată a căsătoriei. Documentele necesare includ documentele de identitate, certificate medicale, certificatele de naştere, o declaraţie a viitorilor soţi că nu există nici un impediment legal la căsătorie, chitanţa privind achitarea taxei de timbru. Căsătoria se oficiază la sediul serviciului de stare civilă local, în raza căruia unul dintre soţi are domiciliul. Sunt necesari doi martori la ceremonie. Ofiţerul stării civile eliberează imediat certificatul de căsătorie.

La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între un cetăţean străin şi un cetăţean român, dacă unul dintre soţi nu cunoaşte limba română sau dacă unul sau ambii soţi sunt surdo-muţi, este necesară prezenţa unui interpret autorizat, încheindu-se un proces verbal.

Deces 

Declararea decesului persoanei se face în 3 zile de la data încetării din viaţă. Eliberarea certificatului de deces se face de către serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor în raza căruia s-a produs evenimentul. Acesta se eliberează pe baza unei declaraţii verbale făcute de către membrii familiei decedatului, persoanele co-locatare cu decedatul sau de medic, după caz. Alte documente necesare: certificatul medical constatator al decesului, buletinul de identitate al declarantului şi al decedatului şi certificatul de naştere al persoanei decedate. Rudele apropiate ale persoanei decedate pot primi un ajutor financiar acordat din bugetul asigurărilor sociale de stat pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare.

Link-uri:

România dispune de o largă reţea de cale ferată, drumuri internaţionale, naţionale şi judeţene precum şi de aeroporturi.  

Din totalul drumurilor naţionale, 1016 de kilometri sunt autostrăzi. Cele mai importante sunt: Bucureşti – Piteşti, Sibiu – Deva, Bucureşti – Ploieşti, Bucureşti – Constanţa, Arad – Timişoara - Lugoj - Deva, Orăştie – Sibiu, Sebeş - Turda. Alte autostrăzi sunt în construcţie. Nu există taxe de autostradă.  

Pentru a circula pe drumurile naţionale sau autostrăzi, deţinătorii de autoturisme trebuie să plătească o rovinietă. Pentru un autoturism, costul unei roviniete pentru o zi este de 12,43 lei (2.5 euro), pentru 10 zile este de 16,4 lei (3.3 euro), pentru 30 de zile este de 26,34 lei (5.3 euro), pentru 60 de zile este de 41,75 lei (8.4 euro) iar pentru un an este de 139,16 lei (28 de euro). 

Codul Rutier stabileşte limitele de viteză: pe autostrăzi – 130 km./oră; drumuri expres sau drumuri naţionale europene (în afara localităţilor) – 100 km./oră, 90 km./oră pe celelalte categorii de drumuri, în timp ce în localităţi este de 50 km./oră.  

Există unele facilităţi pentru persoanele care călătoresc cu trenul, autobuzele locale sau cu autobuzele care leagă judeţele. De exemplu, în Bucureşti sunt scutiţi de plata biletului de călătorie copiii cu vârsta sub 7 ani, veteranii de război, persoanele cu dizabilităţi, toate categoriile de pensionari şi elevii din învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional, cu vârsta până la 18 ani sau până la finalizarea studiilor iar studenţii români sau străini în vârstă de până la 26 de ani de la cursuri de zi beneficiază de reduceri cu 90% ale tarifului abonamentului lunar. Studenții din România, înmatriculați în instituții de învățământ superior acreditate, la forma de învățământ cu frecvență, în vârstă de până la 26 de ani, beneficiază de tarif redus cu 90% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, cu metroul, precum și pentru transportul intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic, până la împlinirea vârstei de 30 de ani. În ceea ce priveşte transportul feroviar, pensionarii beneficiază anual de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful pentru trenuri regio sau interegio clasa a 2 a. 

Traficul fluvial pe Dunăre şi maritim pe Marea Neagră este deservit de oraşe port precum: Constanţa, Agigea, Brăila, Galaţi, Tulcea etc. 

De asemenea, România are mai multe aeroporturi internaţionale şi naţionale (Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Oradea, Cluj, Iaşi, Constanţa, Suceava, Baia Mare, Arad, Satu-Mare, Bacău, Craiova, Tulcea, Tg. Mureș). Autobuzele sunt mijloacele de transport cele mai răspândite în transportul local urban iar în oraşele mari predomină tramvaiele şi troleibuzele. Preţul unui bilet pentru autobuzele locale este convenabil, fiind diferit de la oraş la oraş (în Bucureşti şi Cluj un bilet pentru o călătorie costă 3 lei, în Braşov - 4 lei). Metroul din Bucureşti are 5 magistrale şi 63 de staţii care leagă cele 6 sectoare ale oraşului (preţul unei călătorii este 3 lei, preţul unei cartele cu 2 călătorii este de 6 lei, preţul unei cartele abonament pe o zi este de 8 lei iar preţul unui abonament lunar cu număr nelimitat de călătorii este de 80 lei). În Bucureşti sunt disponibile şi bilete integrate (transport de suprafaţă şi metrou). O călătorie metropolitană şi metrou, cu valabilitate de 120 minute costă 5 lei; două călătorii metropolitane şi metrou, cu valabilitate de 120 minute costă 10 lei; un abonament metropolitan şi metrou valabil 24 ore costă 14 lei. 

Link-uri: